FILIZOFIE. Lucia CIFOR, Poezie si gnoza

Lucia CIFOR Poezie si gnoza Editura Augusta, Timisoara, 2000, 258 p., f.p. Poezie si gnoza reprezinta teza de doctorat a Luciei Cifor, un demers hermeneutic aplicat poeziei romanesti prin trei din marii sai reprezentanti: Eminescu, Blaga, Barbu. Autoarea adopta perspectiva heideggeriana asupra limbajului poetic, pornind de la „orizonturile si dimensiunile locuirii in limbajul poetic romanesc“ („Locuire poetica“ si gnoza fiind, de altfel, titlul primului capitol). Studiul e situat in descendenta numerosilor reprezentanti ai perspectivei heideggeriene in critica romaneasca (Ioana Em. Petrescu, Svetlana Paleologu-Matta, Marin Tarangul s.a.), pe un drum care merge „de la «deconstructia» ori critica presupozitiilor de tendinta structural-pozitivista pina la hermeneutica preponderent speculativa, pe linia de gindire Heidegger – Gadamer – Ricoeur.“ Studiul priveste creativitatea lingvistica, inglobind un tip de analiza bazata pe lingvistica textului fondata de E. Coseriu, imbinarea abordarii conceptuale cu cercetarea aplicata (de multe ori e utilizata analiza pe text pentru exemplificarea afirmatiilor teoretice) fiind cu atit mai profitabila. Poetica, stilistica si filozofia contribuie la consacrarea unei sintagme (poezia-gnoza, „experienta concomitent poetica si spirituala“) care ar putea inlocui, pe linga sintagmele citate de autoare („poezie inspirata“, „poezie pura“) si eroarea inca vehiculata a existentei unei „poezii filozofice“. Creativitatea lingvistica se imbina astfel armonios cu cea […]