Flash final

Borcanasele ghidusei Anfisa, toata numai ochi scaparatori (Trei surori, regia Radu Afrim), risul voluptuos si frica tulburatoare, ghemuite in copila care fierbe la foc mic in ceaunul incins (De ce fierbe copilul in mamaliga, regia Radu Afrim), amintirile Ofeliei – liant perfect intre identitatile personajului si ipostazele rolului – dintr-o fantasmatica (i)realitate (Ich bin Ophelia, regia Sorin Militaru), latrina cu vise si privirile inocente ale zimtatei Mariedl (Sefele, regia Sorin Militaru, memorabila Coca Bloos in ambele roluri), strigatul sugrumat al lui Iov (Experimentul Iov, regia Mihai Maniutiu), corpul inghitit de coca si metamorfozat intr-o piine imensa de-ti lasa gura apa (Cumnata lui Pantagruel, regia Silviu Purcarete) sint citeva flash-uri dintr-o stagiune incheiata, la o prima vizualizare retrospectiva. Din pacate, au existat putine momente de virf, impresia generala fiind una de anchilozare, de monologare autista cu inflexiuni de resuscitare destul de palide. Poate cea mai importanta confirmare a unor necesare transformari si infuzii cu oxigen (caci la capitolul molii stam bine, dovada glasul crimofil al pamintului din rusinosul omor de la National) a venit, cum era si firesc, din partea tinerilor regizori, care au reusit sa creeze un curent. Este evidenta preocuparea constanta pentru o anumita zona, cu puternic implant etic […]