Forţa discreţiei

În capela Scrovegni din Padova, Giotto înfăţişează alegoria celor şapte virtuţi fundamentale. Cea de-a doua virtute, după prudenţă, este forţa. Dar nu cred că e neapărat vorba despre forţa fizică, ci mai ales, în viziunea pictorului italian, remarcabilă e forţa morală.   În ultimul roman al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, Mario Vargas Llosa – Eroul discret, Editura Alfaguara, 2013 –, această forţă morală este tema centrală a cărţii, firul călăuzitor în labirintul ei narativ. Cum ne-a obişnuit în unele romane ale sale, don Mario desfăşoară acţiunea romanului în două planuri, care, într-un tîrziu, se contopesc. Astfel, într-un plan avem odiseea unui mic afacerist din Piura, Felícito Yanaqué, patronul firmei de transporturi Narihualá, un self-made man, abandonat de mamă, crescut de un tată sărac, aproape analfabet, dar care i-a insuflat ambiţia şi mai ales un crez moral, de la care Felícito nu va abdica nici măcar cu preţul vieţii: „Fiule să nu te laşi niciodată călcat în picioare“. Ei bine, cu această unică moştenire – morală – din partea părintelui său, Felícito s-a descurcat binişor în viaţă; s-a căsătorit, deşi nu din dragoste, are doi copii, dar mai ales a pus pe picioare o firmă care i-a asigurat un trai […]