Herta Müller, un an după Nobel
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Liviu ANTONESEI
- EVENIMENT
- 21 Comentarii
Acum aproape un an, fiind la Cracovia, unde am avut norocul să-mi petrec vacanţele de iarnă în vreo nouă ani din ultimii doisprezece, am primit vestea primirii Nobelului de către excepţionala scriitoare germană, născută în România. Mi-a făcut plăcere să văd cum vitrinele tuturor librăriilor se împodobeau cu portretele şi cărţile sale deja traduse. O traducere nouă avea să apară pînă să mă îndrept eu către casă, pe la jumătatea lui ianuarie. Am urmărit însă şi ceea ce se petrecea în ţară. Am şi comentat cîte ceva pe blogul pe care îl scriam pe Vox Publica. Între timp, cariera germană, românească şi internaţională a autoarei a continuat, lumea a început să-i absoarbă cărţile, să-i aprecieze calitatea scrisului, să-i înţeleagă obsesiile, cele mai multe cu rădăcini de aici, scrise însă în limba germană. Poate o singură întrebare a fost mai adesea pusă în spaţiul public românesc decît celebra „de ce nu avem un Havel?“ – şi anume „de ce nu avem un Nobel?“. Un Nobel în general, deşi ar mai fi cîte ceva de găsit pentru „Medicină“, la un desţărat, sau chiar „pentru Pace“, însă foarte bine ascuns de regimul pacifist al lui Ceauşescu, dar mai ales „pentru Literatură“, că aceasta […]
@) Daca_nu_nu
…care e marginea si care interiorul? In fond, banda lui Mobius nu are interior si exterior.
De aceea mi-am şi permis un comentariu mai degrabă pe marginea decât în interiorul articolului…
@) Daca_nu_nu
…sa inchid discutia! de altfel, nu emit niste adevaruri indiscutabile, ci numai niste opinii.
…este că, da, în perimetrul în care ai înscris articolul, îţi dau dreptate: Nobelul este al Doamnei Herta Muller.
Dincolo de acest perimetru însă, cred că discuţia trebuie să rămână deschisă.
Dacă ne interesează viitorul…
Aici îţi dau dreptate. Sunt întrutotul de acord cu domnia ta. Nu putem afla o scuză pentru regimul comunist în triumful Hertei Muller. Sub nicio formă.
Din acest punct, îmi pare că discuţia se bifurcă din nou.
O dată simt că mă aprobi, prin trimiterea la Blaga. Ar putea interveni cineva să spună că regimul comunist nu mai există. Corect. Nedumerirea persistă: avem, în momentul de faţă, oameni dispuşi să se înhame la o astfel de competiţie, fie în calitate de competitori direcţi, fie în calitate de susţinători?
A doua, unde te aprob eu:
Dacă n-ar fi fost regimul comunist, probabil ar fi fost altceva care să-i hrănească scrisul, şi-aici se cuvine subliniat meritul scriitoarei. Cred în predestinare (nu totalmente, dar cred în soarta scriitorului), cum cred şi în talentul lui nemărginit de a „o căuta cu lumânarea” (să folosesc o expresie mai puţin academică). Când te naşti cu har, te naşti şi gata. Vezi ce alţii trec uşor cu vederea, simţi ce alţii nici nu bănuiesc, auzi şi tăcerile etc.
@) Daca_nu_nu
Dar a avut grija regimul comunist sa nu se petreaca asa ceva! Sa socotim ca si-a compensat timpeniile prin persecutiile la care a supus-o, de pilda, pe Herta Muller, furnizindu-i astfel substanta cartilor?!
…dacă ar fi rămas în România, ar fi ajuns măcar să fie propusă pentru aşa o distincţie? Suntem noi pregătiţi pentru o astfel de propunere? Avem oameni dispuşi să citească un autor până în amănunt, să aibă răbdare şi timp pentru lobby, să prezinte cartea/cărţile/autorul cui trebuie şi unde trebuie? Pentru că, se ştie, autopropunerea este exclusă din start. Asta înseamnă că există altcineva dispus la o asemenea trudă.
Sigur, asta nu scade cu nimic meritul autoarei. Dimpotrivă! Să avansezi propuneri la un asemenea nivel, să le susţii, să le popularizezi, pentru acestea trebuie să ai şi pe cine propune.
Avem un Nobel.
Ne culcăm pe lauri?
…discutam despre Nobel şi Herta Muller?!… Cum trece vremea…
În mod sigur, meritul major este al autoarei înseşi, fără discuţie. I se cuvin felicitări, aşa cum bine s-a spus deja.
Unde cred eu că au dreptate şi comentatorii este chiar faptul că ei atrag atenţia asupra actului subsidiar care a dus la promovarea Domniei Sale, mai exact la promovarea creaţiei D-Sale. Dacă oprim discuţia aici, la sintagma „este un merit individual”, da, spunem un adevăr, dar n-am tras învăţături. Avem un Nobel – şi eu cred că îl avem, şi noi, şi germanii, iar faptul că D-na Muller (re)vine în România probează cu cinste acest lucru.
Mă gândesc la un lucru. Poate greşesc, iar dacă alunec într-o parte sau alta, rog pe domniile voastre să mă corectaţi.
D-na Herta Muller n-a fost întotdeauna o laureată a Premiului Nobel. A fost o vreme – sinistră! – în care D-na Muller s-a aflat la polul opus: urmărită, discreditată, calomniată etc. A fost vina D-Sale? Nu cred.
Ar putea spune cineva că simplific prea mult reducând discuţia la această schimbare de situaţie. Am preferat acest exerciţiu tocmai pentru a verifica o teorie, aceea a lucrurilor/a persoanelor împrejur stătătoare.
@) Virgiliu Culiceanu
…daca Academia Franceza l-a socotit pe Cioran asa, dar intr-o Panorama… a celebrului Alberes apare formula „cel mai mare stilist in viata al limbii franceze”, Cioran fiind inca in viata cind formula a fost produsa. Si formula a circulat si inca mai circula in exegeza franceza.
@) Virgiliu Culiceanu
…sa fie ceva cu limba asta, romana, devreme ce, pentru scris, o prefer intre toate! Nu e mai putin adevarat ca e si cea materna, cum era si germana pentru Herta Muller care, chiar dupa ce a descoperit farmecele limbii noastre, a continuat sa scrie in limba cea dintii!
@) Inima-Rea
…maitre. Desi as fi tentat sa-ti dau unele dreptati, ma incapatinez in parerile mele! Sigur ca ai dreptate sa nuantezi, dar din nu stiu ce motive, eu am preferat o pozitie putin sarjata! Auguri!
Marturisesc cu umilinta: nu am citit nimic de Herta Muller. Dar am citit cate ceva despre ea. Intr-un interviu mai amplu, a declarat ca a inceput sa invete limba romana atunci cand s=a mutat la liceu, la oras. Cu timpul, a ajuns la concluzia ca limba romana este mult mai bogata, mai senzuala si mai precisa decat limba germana.
Aperent fara legatura: Academia Franceza l-a declarat pe Emil Cioran „Cel mai mare stilist al limbii franceze”.
Trebuie sa fie ceva si cu limba sata, romana, cred eu.
Virgiliu
Solomonic vorbind, şi tu ai dreptate – creaţia e individuală, premiul – tot astfel; dar şi „ei”: creaţia într-o limbă turnată fiind, aparţine acelei limbi şi culturii din care s-a ivit, şi la măreţia căreia contribuie.
Nesolomonic, limba este esenţială pentru literatură, e un impediment major în calea „mutării” accentului pe spaţiul în care s-a produs opera. Altceva e în muzică, arte plastice, unde „şcoala” hotărăşte „limba” creatorului a cărui naţionalitate nu-i nicicînd pusă la-ndoială.
Am mai purtat discuţia asta despre Eugene Ionesco – un caz „mai dificil” fiindcă scrisese şi-nainte de a fi Ionesco, „în limba tatălui său”. Şi, tot aşa, ziceam că Ionesco iar nu Ionescu e scriitorul universal, iar toată gloria sa revine culturii franceze. Nouă, ne rămîne a suspina mereu fericiţi că, iată, „nasc şi la noi oameni”.
La rigoare, îl putem suspecta şi pe Ovidiu de influenţe geto-dace. Ori nu ştiu eu ori le-a scăpat protocroniştilor ocazia de a-l decreta – pe Ovidiu – primul scriitor român.
E de mătase frustrarea resimţită de scriitorii români – la „nedreptatea”acordării Nobelului unei nemţoaice din România. Spre norocul lor e aşa, căci nici nu vreau să mă gîndesc la ce-ar fi putut păţi unul dintre ei, dacă – Doamne, fereşte! – ar fi fost nobelizat.
Am ocazia de a mă scuza că nu am participat la discuţia de pe marginea incitantului tău eseu despre culturi minore şi majore. Era o discuţie la care m-am codit a mă înscrie date fiind condiţiile de dialog oferite de hărnicia celor de la ObsC. Odată acceptate scuzele – sper – pot observa că şi culturi majore (cum cea germană) fac mare caz de Nobelul literar, cînd acesta poposeşte în spaţiul lor, şi nici măcar pentru prima oară. Şi pe bună dreptate, cred.
At last but not least, empatizez cu literatura română visînd la Nobelul ei. De va fi, de nu va fi, noi – tot români…
@) Mutulica
…dar sa nu exageram! Mi se mai urca la cap si mi se blocheaza creativitatea!
Cu vremea, cind cei mai multi dintre noi, din pacate, se „usuca” in orgolii si neimpliniri, colegul nostru L.A., care, in 1979, il lauda pe Mircea Cartarescu, iar noi, cei mai multi, nu auzisem de autorul GEORGICELOR, publicate in ECHINOX, devine tot mai generos, mai exact si….mai uman (desi inuman nu a fost nicicind..).
Nici nu ma opresc sa-l felicit pe L.A., ci doar sa-mi spun bucuria ca scrie, ca-i viu si ca-i treaz.
@) Vasile Gogea
…draga noastra de Madi, ar fi avut sanse, pe buna dreptate!, sa i se intimple asta! Dumnezeu s-o odihneasca, iar noua sa ne pastreze memoria, ca sa n-o uitam.
Dragă Liviu,
dacă bine îmi aduc aminte, am „comentat” şi eu premierea colegei noastre de generaţie. Am spus atunci că „generaţia ‘8o” a fost recompensată,deci, Mircea Cărtărescu nu mai are prea multe şanse. O spun şi acum: mai ramîne cineva „necunoscut” din altă generaţie să mai aspire la acest premiu? Cei mai vechi au pierdut „trenul”, cei mai noi nu mai circulă cu el!
Nu înţeleg de ce ne tot mirăm ca doar Herta a luat premiul! Cred că dacă Mariana Marin ar fi trăit mai mult ar fi avut şanse. Problema e în „rezerva” noastră de generozitate: ne e greu să recunoaştem o stare de fapt.Nu mai continui, e o discuţie prea lungă, pentru unii „comentatori” mai lungă decît viaţa lor…
Dar e bine că mai scriem…
P.S. Nu o să mai comentez: trebuie să descifrez un cifru afişat cu nişte semne aproape ilizibile, pe care să-l repet pentru a putea trimite comentariul…
@) Dan Ghelase
Exista puzderi de scriitori de limba germana nascuti in Romania si, cum sa spun?, repatriati, exista mii de scriitori de limba romana, nascuti aici sau aiurea, ceea ce este insa mai mult decit sigur e faptul ca Herta Muller, si numai ea din tot sirul posibil, a luat premiul Nobel pentru literatura!
@) Flory
Multumiri.
In Romania existand multiculturalism, expresie si a a minoritatilor conlocuitoare, consider excesiv laxismul articolului.
Toti cetatenii Tarii, nascuti si formati in acest creuzet, chiar exilati de regimurile opresive vremelnice sunt expresia comunitatii formative…
Evident ca svabii, sasii etc sunt romani si nu un implant sau enclava a unui stat strain, servind interesele comune si nu externe…
Si bineinteles ca scrierile marii Herta Muller s-au nascut si au germinat din amintirile si insemnarile de aici…
Gasesc chiar lupta ei tenace contra impilarii comuniste, exprimata in scris, o expresie de fierbinte patriotism – tema fara legatura cu Germania de adoptie, si apreciata ca atare de comitetul de decernare…
Iar forma exprimarii, de o incredibila finete si coerenta, este o mandrie pt conditia general umana…!
Convingere pe care am exprimat-o si fondand ARTRAD = Asociatie pt promovarea artei si culturii traditionale din (!) Romania…
”Procedura de nominalizare
În fiecare an Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membrii ai academiilor și societăților literare, profesorii de literatură și limbă, foștii laureați pentru literatură ai Premiului și președinților de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Însă nu sunt posibile auto-nominalizările.
Mii de cereri sunt trimise anual, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. Acestea trebuie admise la Academie până la data de 1 februarie, după care sunt examinate de către Comitetul Nobel. Până în luna aprilie, Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidați și până la ivirea verii lista se reduce la cinci nume. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură. Procesul este similar celorlalte Premii Nobel.
Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa, dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze. Câștigătorul primește și o medalie de aur și o diplomă Nobel.
2009 Herta Müller România și Germania Germană/Română ”. Sursa: Wikipedia.
Vezi și interviu cu Herta Muller:
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/interviu-cu-herta-muller?commentId=1971741%3AComment%3A460521&xg_source=msg_com_blogpost