Himerele literaturii

Ieșirea mea din pubertate, dezvăluită public și celebrată la New York la finele lui iunie, a prilejuit măgulitoare intervenții. Dezbaterile au fost interesante și afectuoase, străine de morga academică, cu unele remarci memorabile. Gratitudinea mea privește caracterul literar și prietenesc al programului, regăsit și în generoasa carte omagială de la Polirom sau în filmul Ioanei Uricaru.   Le mulțumesc tuturor celor care au ținut să fie alături de mine, organizatori, vorbitori, asistență. Cum nu cred în posteritatea lumii noastre atomizate, acest acord calendaristic a rezonat prompt în stînjenitul sărbătorit.   La o asemenea răscruce de vîrste, doar privirea înapoi mai poate spune ceva, viitorul tot mai restrîns nu are limbaj accesibil. Revăd astfel chipuri dragi și dispărute, chipuri dragi și în viață, deopotrivă definitive pentru mine. Încerc să deslușesc și propriul meu chip în metamorfozele cinice ale timpului. Mi-ar plăcea, mărturisesc, să descopăr, dincolo de inevitabila imperfecțiune biografică și bibliografică, devenită destin, o anume integritate care și-a rămas, în pofida prea multor ocoluri, fidelă sieși, modestia unui sceptic mîntuit prin hazul de necaz. Sînt mulțumit cu obsesia incertitudinii, ca premisă a creativității, și nu regret că m-am dedicat himerelor literaturii. Zădărnicia și intensitatea ei îmi par preferabile servituților lucrative ale […]