„Ideal ar fi ca poetul sa poata locui pe balcon“. Interviu cu Ion STRATAN

Ion Stratan este un cetatean al Aerului cu diamante (1982); mai degraba retras din viata literara, il poti intilni pe coperta a IV-a a volumelor sale de poezie (cite doua-trei pe an in ultima vreme), cind cu parul prins in doua codite, cind trist, sustinut de un perete de poezii, ori in costum cu cravata, academic, in fata publicului. Poezia este metafora, metafora de viteza, venind din adincurile timpului (neo)(supra)realist. Imbratisez metafora vie Care este locul dumneavoastra in poezia contemporana romaneasca? Depinde ce intelegem prin loc. Privit sincronic, in generatia mea, sint un poet aflat alaturi de poetii sentimentali si ironici, fireste, de Traian T. Cosovei sau de cei din „familia“ Ioan Moldovan. Privit ca intentie a primelor volume, dincolo de originalitate, sint destul de aproape de o parte din poetii simbolului, de natura unui Vulturescu sau Gellu Dorian. Privit din punctul de vedere al momentului, mai degraba, metaforele mele au inceput sa se deschida decit sa devina mai criptice, deci m-as gindi la un fel de neo-suprarealism, si in sensul acesta imbratisez si salut tot ce este metafora vie, sugestiva, si ceea ce s-ar numi, partial, initiativa cuvintelor, in sensul in care se vorbea in miscarile de avangarda dintre […]