Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Incursiuni între şi dincolo de graniţe: Chroniques du çà et là (I)
Revistă-caiet (cu periodicitate semestrială), Chroniques du çà et là apare, din 2011, la Paris, la iniţiativa şi sub conducerea literatului şi editorului Philippe Barrot – care a lucrat, aproape două decenii, pentru Editura Robert Laffont şi a colaborat cu Maurice Nadeau la realizarea revistei La Quinzaine littéraire. (E important să notăm că Philippe Barrot a publicat două romane şi este cercetător consultant în probleme de sociologie a traducerii la Universitatea din Montréal.) De-a lungul celor zece numere apărute pînă în prezent, proiectul acestei publicaţii întrucîtva inclasabile pare să se fi definit din mers, adăugînd, pe parcurs, obiectivelor iniţiale noi coordonate şi mereu alte nuanţe, în spiritul unui eclectism asumat ca principiu de lucru. Formatul nu este nici acela al unei reviste cu profil „academic“, nici acela al unei reviste-magazin; iar conţinutul, întotdeauna bogat, variat şi atractiv, împacă rigoarea cu atitudinea relaxată (inteligent-relaxată). Gîndită ca spaţiu al diversităţii, ca loc de întîlnire al unor genuri, stiluri, scriituri, moduri de expresie extrem de variate – care intră în dialog, fără ca unele să-şi afirme supremaţia asupra altora –, Chroniques du çà et là găzduieşte literatură şi grafică, text şi fotografie, ficţiune şi nonficţiune, eşantioane de proză, de poezie, de jurnal sau de […]
Amintesc de revista HUMANIS la care a participat Mircea Eliade (Chicago) şi mulţi intelectuali renumiţi ai lumii din anii 1970, din domenii diferite. Am văzut /citit cîteva reviste ( 1998 ediţia germană). Seamănă cu cea ce este elegant expus de B.B.C. aici.Un spirit cosmopolit e promovat de Mircea Eliade şi coautorii la Humanis în anii 1970.
La Quinzaine littéraire face parte din cele peste 700 de titluti de reviste franceze care reunesc în dezbateri publice franceze literatura, cultura, autori /oameni din domenii diferite. Numărul exemplarelor revistelor culturale franceze tipărite este între o mie şi zece mii de exemplare. Revistele culturale sunt un loc de încercare a ideilor promovate.
Observatorul cultural al secolului 21 face parte din revistele culturale cu esprit ale continentului nostru. Observatorul cultural scrie, prezintă şi discută PLURALITATE. Observatorul cultural e PRO românesc şi PRO UE, asa cum îl înţeleg / citesc eu.
… „… Majoritatea numerelor din Chroniques du çà et là sînt construite tematic, propunînd spre reflecţie chestiuni de actualitate – precum, de exemplu, influenţa computerului (a tehnologiilor recente, în general) asupra literaturii şi, implicit, asupra criticii literare, modificările intervenite, graţie ordinatorului, în practica scriiturii şi a lecturii. Pe scurt: revista – ţine să sublinieze Philippe Barrot într un articol – doreşte să se situeze în interiorul unei „geografii intelectuale ce nu-şi refuză nici un domeniu în care ar putea face o incursiune sau o excursie“. Se fac incursiuni în istorie şi sînt aduse în discuţie spaţii culturale mai apropiate sau mai îndepărtate de acela francez;…. „……
Revistele culturale franceze au în mod tradiţional un ecou însemnat în sfera publică din Paris / Franţa, în ziare (Le Monde/ Le point- Franz Olivier Giesbert) medii, cultură (Alain Finkielkraut, Regis Debray, Eric Zemour, etc) şi politică.
Unele titluri de reviste culturale:
„Revue des deux mondes” (fondată 1829 / titlul se referă la Franta şi SUA). Revista este proprietatea miliardarului M.L. de Lacharrriere care continuă tradiţia saloanelor literare ale secolului 19, azi cu serate diner şi învitaţi de renume sau rang. Candidatul Fillon este sprijinit 2017 la Revue des deux mondes, sotia sa a avut un job fictiv dotat cu o sută de mii de Euro. Scandal! pentru adversarii politici 2017 în sfera publică franceză. Rezultateul în turul doi Fillon-Macron?
„Comentaire” e considerat liberal.
„Esprit” revista lunară moderată de stînga.
„debat” considerat socialdemocrat.
„Temps modernes” fondată de Sartre, de stînga.
„Vacarme”, dă impulsuri, de stînga.
„Etudes” e catolic.
„Revue des revues”, redactor Andre Chabin, se preocupă de aceste reviste şi scena lor in dezbaterile Paris /Franţa.
Contactele şi relaţiile între scriitori, intelectuali şi politicieni francezi (din die Zeit) au o tradiţie lungă: BernardHenri Levy- Nicolas Sarcozy / Andre Malraux-Charles de Gaulle / Raymond Aron – Valery Giscard d”Estaing, etc.
Cultura, arta şi politica… „ am peluat modelul francez (Andrei Pleşu, Bucureşti).
.. ai nostri tineri la Paris studiază….