„Kifaya“– ajunge!

Îmi propusesem, cu ani în urmă, să nu mă las  „surprinsă“ emoțional de vîrtejul politicii și al istoriei, pentru a păstra o percepție mai clară asupra evenimentelor și a actorilor – nealterată de propriile impulsuri maximaliste sau de prejudecăți. Pe cît posibil. La începutul acestui an însă, forța eruptivă a revoluțiilor arabe ne-a surprins pe toți nepregătiți. Oameni și imagini se perindau pe ecran mai iute decît orice tentativă de interpretare plauzibilă. Evident părea un singur lucru: că la început de an 2011, într-o explozie de mînie, de curaj și perseverență, lumea arabă s-a catapultat în epoca modernă, marcînd astfel sfîrșitul unei lungi anomalii istorice.    Pentru prima dată în 10 secole, arabii își revendică acum dreptul politic și social de a decide ei înșiși asupra treburilor cetății. „Kifaya“ – ajunge!, scandau tinerii egipteni din piața Tahrir, – o nouă generație care, fără a fi areligioasă, nu mai înțelege de ce religia și inovația, islamul și progresul ar fi noțiuni definitiv incompatibile. Ca atare, revendică lucruri „elementare“, cum ar fi pîinea și democrația – demnitate, libertate, dreptate socială, respectarea drepturilor omului. După primul val de euforie și după cel de-al doilea val de teamă (justificată) că li s-ar putea „fura […]