Kir Pavel. Portretul unui scriitor român (IV)

„Atît ca scriitor, cît și ca ins am aflat că nu conștiința determină existența, ci existența determină conștiința. Mi se pare o teză fundamentală pe care caut s-o aplic și în roman personagiilor mele. Romancierul a reușit, cred, mai bine decît criticul să dovedească primatul existenței asupra conștiinței, să urmărească jocul determinărilor sociale asupra formării noastre spirituale…“   Paul Georgescu, în volumul lui Florin Mugur, Vîrstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu, Editura Cartea Românească, 1982     Vacanța se asemănă cu o haină croită din petice sau cu traseul schițat grafic al unui înotător care preferă, pe alocuri, să-și țină respirația și să dispară sub torenți, în loc să străbată apele rîului la vedere. O masă din Viena, să zicem, unde se întîlnesc, la un pahar, Caragiale și Joyce. Dar și o primă ieșire la rampă a Tatălui, figură obsedantă pentru autor, care pare a executa un dans straniu, eluziv, în jurul acestei umbre, neîndrăznind niciodată s-o abordeze frontal. Bineînțeles, umbra fiind umbră, nu se lasă nici ea ușor prinsă. Paradoxul face ca Paul Georgescu să fie un portretist excepțional, mai ales atunci cînd își folosește urechea și satirizează. Dar aici se simte admirația strivitoare pe care i‑a purtat‑o Tatălui, admirație în fața căreia […]