Kir Pavel. Portretul unui scriitor român (V)

Recurg spre comparație la analiza făcută de Dominique Fernandez (într-o colaborare polemică cu Ernst Gombrich, eseu publicat în L’Arbrejusqu’auxracines, Bernard Grasset, Paris, 1972) celebrului Porumbel al păcii comunist al lui Picasso, creat în 1950: abia o tîrzie mărturie a prietenului său, Jaime Sabartès, a dezvăluit semnificațiile profunde ale acestui convențional simbol pacifist. Tatăl lui Picasso, pictor academist, era obsedat de porumbei, pe care-i picta după modele împăiate pe care le căra peste tot după el. Terorizat de ideea abandonului patern, micul Pablo Ruiz fura cîte unul dintre aceste modele, pentru a se asigura că va fi căutat și recuperat de la școală. Mai tîrziu, primele sale încercări în pictură vor fi colaborări cu tatăl său, avînd ca modele deja celebrii porumbei. Despărțirea de stilul academist și de naturalism are, pe lîngă motivațiile ce țin de istoria artei, și un substrat psihanalitic, o lovitură dată tatălui, ce va deveni cvasimortală prin alegerea numelui de fată al mamei, Picasso. Așadar, renunțarea la nume, apoi repudierea artei tatălui: împlinire simbolică a pulsiunilor oedipiene. Totuși, iată că, pentru a simboliza pacea, Picasso alege această pasăre paternă, creează a trade-mark folosind chiar obsesia tatălui, ba chiar o face într-un stil pur… academist. O relație în […]