La Gdansk, după 25 de ani

După ce am revizitat, anul acesta, oraşul polonez Gdansk, unde am fost, prima dată, în 1985, mi s-au conturat anumite observaţii şi semnificaţii. În Gdansk a început mişcarea de eliberare de sub teroarea comunistă care a cuprins toate ţările comuniste din Europa şi a culminat cu revoluţiile din 1989. La Gdansk, graţie Solidarităţii, regimul comunist a fost forţat de curajul victimelor să-şi recunoască crimele. Prin Acordul de la Gdansk, din august 1980, la zece ani după uciderea de către regimul comunist a cel puţin 42 de persoane (16 decembrie 1970), s-a reuşit dizlocarea unui mit care se credea instalat pe vecie: natura criminală a comunismului a fost expusă lumii.   În decembrie 1980, monumentul muncitorilor navali ucişi la Gdansk, format din trei cruci care par să erupă din adîncurile pămîntului, străpungînd chinuitor o crustă şi înălţîndu-se deasupra acesteia la 42 de metri, o cifră simbolică, a fost dezvelit la Poarta 2 a Şantierului Naval. Structura metalică a monumentului a fost construită de muncitorii Şantierului Naval pe baza unui proiect pentru întreg ansamblul realizat de Bogdan Pietruszka, Elzbieta Szczodrowska-Peplinska, Robert Peplinski, Robert Mokvinski, Wieslaw Szyslak, Robert Mokwinski, Wojcieh Mokwinski şi Jacek Krenz. Lech Walesa îl caracterizează simbolic: „un harpon petrecut prin […]