„Limba interioritatii mele si a scrisului meu este limba romana“

„Un prieten obisnuia sa-mi aminteasca, cindva, in Romania: «unii trebuie sa plateasca un pret mai mare pentru biletul de intrare la spectacol. Fii fericit ca poti sa-ti permiti pretul.» L-am platit, sint inca aici, bucuros ca sint aici. Drumul spre acest eveniment a fost lung si contorsionat. Norocos cum sint, o recenta operatie de angioplastie m-a inzestrat cu suficiente armaturi in arterele inimii ca sa pot nadajdui chiar intr-o revenire, peste vreo 20 ani, pentu o sansa secunda, tot aici… Am avut deja in lunga mea viata unele celebrari speciale. Aceasta isi are, insa, propria greutate si importanta. Mi-am inceput existenta in Romania, acolo am descoperit prietenia si iubirea si literatura, acolo am vazut prima oara marea. Acolo se afla mormintele familiei. Limba interioritatii mele si a scrisului meu este limba romana. Cella este nascuta la Bucuresti. Evoc adesea un moment crucial al copilariei si poate ar trebui s-o fac si aici, acum. Era iulie 1945, citeva luni dupa intoarcerea din lagarul din Transnistria. Descopeream mincaruri si carti, haine, jocuri, admirabile matusi. Era o dupa-amiaza solara si linistita, semiobscuritatea camerei se dovedea ospitaliera. Eram singur in univers, ascultind o voce care era si nu era a mea. Partenera mi-era o […]