Literatura stîngii militante. O recuperare avangardistă

Acum mai bine de douăzeci de ani, student la Litere fiind, intenţionam să scriu o teză de licenţă despre „literatura stîngii militante din România interbelică“, în care să reconsider din unghi literar un fenomen unanim diabolizat de anticomunismul postcomunist. M-am pus pe treabă, dar, consultîn­du‑mă cu persoane avizate şi constatînd dificultatea întreprinderii pentru slabele mele mijloace de atunci, am abandonat, convins că „acum nu e momentul“. Mi-am făcut pînă la urmă licenţa despre poezia avangardistă a lui Geo Bogza, pe care m-am străduit s-o reabilitez, iar ulterior am studiat contextele avangardei, fără a îndrăzni să fac pasul decisiv către proiectul iniţial. Avangardă şi politică De curînd, am avut surpriza să constat că, măcar în parte, respectivul proiect a fost deja realizat de Ovidiu Morar. Universitarul sucevean se numără, de un deceniu şi jumătate, printre cercetătorii cei mai serioşi ai avangardei autohtone. „Lucrarea de faţă s-a născut dintr-o perplexitate şi o profundă nemulţumire“, declară el într-un „Argument“ patetic, de­plîngînd, pe bună dreptate, diabolizarea maniheistă de după 1989 a scriitorilor comunişti inter- şi postbelici. Sînt amintiţi ironic, ca principali lideri de opinie în acest sens, „un vestit istoric şi politolog contemporan“ (Stelian Tănase, care-i acuză, printre altele, pe avangardişti că au luptat „pentru […]