Ca scriitori români, toate etapele experienței personale și politice prin care a trecut Liu Xiaobo (1955-2017) ne sînt familiare pînă la intimitate. Conștiința conflictului radical dintre idealurile democratic-emancipatoare clamate de regimul totalitar comunist și realitatea controlului polițienesc asupra vieții cotidiene. Efortul de a păstra dreapta judecată, simțul realității, demnitatea și decența în mijlocul fluviului copleșitor al propagandei populiste și ultranaționaliste. Aspirația de a schimba sistemul dinăuntru, prin invocarea principiilor umanității noastre comune.
Toate acestea le cunoaștem foarte bine din propriul nostru trecut. Ceea ce ne desparte, însă, pe cei mai mulți dintre noi de Liu Xiaobo – cu excepția luminoasă a unor Paul Goma, Doina Cornea, Herta Müller, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Gabriel Andreescu, Ana Blandiana, Dan Petrescu – este curajul său de a critica fățiș tirania. Pînă în punctul în care, iată, a plătit această atitudine cu viața.
Deși deținea o poziție sigură și confortabilă în sistemul academic american, criticul literar și filozoful chinez s-a întors, în 1989, la Beijing, pentru a fi alături de mișcarea pentru democrație declanșată în Piața Tienanmen. Înăbușirea în sînge a protestelor studențești a marcat, pentru Liu Xiaobo, atît începutul militantismului său eroic pentru respectarea drepturilor omului, cît și al unui lung șir de încarcerări politice: 1989-1991, 1995-1996, 1996-1999. Printre actele sale semnificative de nesupunere civică în fața statului totalitar se numără și contribuția pe care a avut-o la înființarea Centrului PEN Independent din China, pe care l-a prezidat în perioada 2003-2007. Arestat, ultima dată, pentru implicarea sa în redactarea Cartei 08 (document menit să continue tradiția Cartei 77), este condamnat, pe 25 decembrie 2009, la unsprezece ani de detenție și doi ani de interzicere a drepturilor civile. Deși în 2010 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, autoritățile chineze au rămas inflexibile în privința executării pedepsei. Astfel încît Liu Xiaobo nu s-a mai putut bucura de libertate decît pentru mai puțin de o lună din viața sa: după ce i se acordă o amnistie medicală, la 26 iunie 2017, încetează din viață, într-un spital din Shenyang, la data de 13 iulie.
Prin moartea lui Liu Xiaobo, dispare o personalitate care ar fi putut gira evoluția pașnică a societății chineze spre democrație. Liu Xiaobo a fost un vizionar responsabil și rezonabil, un gînditor social și politic cu un extraordinar simț al nuanței (motiv pentru care poezia era unul din mijlocele sale predilecte de expresie), un om de mare generozitate și noblețe, cu o impresionantă statură națională și internațională. Liu Xiaobo, ca președinte, ar fi însemnat șansa unei transformări democratice prudente, dar profunde, care ar fi adus treptat China în poziția unui garant planetar al drepturilor omului. Dispariția sa lasă în urmă un gol greu de umplut și adîncește întrebările și neliniștile referitoare la destinul procesului de deschidere inițiat în era postmaoistă.
Cu toate acestea, impresionanta moștenire intelectuală și spirituală pe care o lasă în urmă va continua, fără îndoială, să inspire activismul civic și reformele democratice din patria sa. Și va constitui, totodată, o sursă de inspirație oriunde pe suprafața planetei se manifestă încrederea în idealurile umanismului civic și în puterea literaturii de a le da viață.
În aceste momente, cînd ne exprimăm determinarea de a păstra vie, în cultura literară și civică a României, memoria lui Liu Xiaobo, gîndurile noastre se îndreaptă deopotrivă spre poeta Liu Xia, văduva marelui dispărut, ținută într-un sever arest la domiciliu, fără a i se fi adus vreo acuzație și fără a se ține cont de starea precară a sănătății sale. Cerem și pe această cale autorităților Statului român, personal Excelenței-Sale dlui președinte Klaus Johannis, să se alăture eforturilor internaționale întreprinse pe lîngă autoritățile chineze pentru a o elibera pe doamna Liu Xia și a o lăsa să decidă în mod liber dacă dorește să părăsească țara.
PEN România
Mesaj din America
Am aflat cu durere în suflet despre dispariția dintre noi a scriitorului și militantului chinez Liu Xiaobo. Moartea sa, survenită în urma unui cancer virulent, în timp ce se afla în detenție, va rămîne pentru totdeauna o pată pe reputația Chinei în privința respectării dreptului internațional și a standardelor globale în materie de drepturi ale omului.
Ca președinte al Centrului PEN Independent din China, Liu Xiaobo a fost un prieten și un veritabil compatriot al scriitorilor din întreaga lume care luptă împotriva tiraniei folosind ca unică armă cuvîntul. După arestarea sa în decembrie 2008, PEN America i-a decernat Premiul PEN/Barbara Goldsmith pentru Libertatea de Expresie 2009, declanșînd astfel o campanie internațională pentru eliberarea sa, care a culminat cu momentul în care a primit – in absentia – Premiul Nobel pentru Pace 2010.
Pretinsul delict de care a fost acuzat Liu Xiaobo nu este un delict, ci, de fapt, viziunea sa asupra viitorului posibil al țării pe care o iubea atît de mult. Pentru faptul de a fi scris șapte propoziții, China l-a pedepsit pe Liu Xiaobo cu 11 ani de închisoare, limitîndu-i accesul la asistența medicală de calitate, ce ar fi putut să prevină boala sau să-i limiteze efectele. Refuzul Chinei de a onora ultima dorință a lui Liu Xiaobo, aceea de a călători în afara țării pentru tratament, și decizia de a interzice orice comunicare cu el, pînă și în ultimele sale zile de viață, reprezintă epitaful plin de cruzime al unei povești despre încăpățînarea unui regim de forță de a zdrobi un om curajos, care a îndrăznit să sfideze o formă de guvernare ce se menține prin interdicții și frică. Lui Liu Xiaobo nu i-a fost frică. Iar curajul său, deopotrivă în fața vieții și a morții, este o sursă de inspirație pentru toți cei ce cred în libertate, în China și oriunde în lume.
Gîndurile noastre sînt alături de familia și prietenii lui Liu Xiaobo, în primul rînd alături de iubita sa soție, poeta Liu Xia, ținută în arest la domiciliu, hărțuită și hăituită de ani întregi, fără a se fi formulat vreo acuzație împotriva sa. Singurul lucru pe care guvernul Chinei îl poate face acum pentru a-și expia păcatul complicității la moartea lui Liu Xiaobo este să-i garanteze soției, Liu Xia, în timpul vieții, o libertate pe care soțul ei nu a mai găsit-o decît în moarte.
Pe 13 iulie, ne-am adunat la New York, pentru o veghe cu lumînări în onoarea moștenirii lăsate de Liu Xiaobo și pentru a protesta împotriva perpetuării abuzurilor împotriva drepturilor omului în China, unde peste 40 de scriitori se află, în acest moment, în detenție. Întrunirea a avut loc în fața Misiunii Permanente a Republicii Populare Chineze la ONU (350 E 35th St, New York City), unde s-a citit din operele lui Liu Xiaobo și Liu Xia și s-a solicitat părții chineze eliberarea lui Liu Xia.
Cu solidaritate,
Suzanne Nossel
Director executiv, PEN America
Mă aștepți cu praf
Liu XIAOBO
pentru soţia mea,
care aşteaptă în fiecare zi
Nimic nu-ţi mai rămîne de făcut, nimic
decît să mă aştepţi, împreună cu praful casei noastre
aceste straturi
acumulate din belşug, în fiecare colţ
tu nu vrei să deschizi perdelele
să laşi lumina să le strice liniştea
pe bibliotecă, mesajul scris de mînă este acoperit de praf
pe covor modelul absoarbe praful
cînd îmi scrii o scrisoare
şi dragoste, cu vîrful peniţei plin de praf
ochii mei sînt pătrunşi de durere
tu stai acolo toată ziua
fără să îndrăzneşti să te mişti
de teamă că paşii tăi vor contesta praful
încerci să-ţi controlezi respiraţia
folosind tăcerea să scrii o poveste.
Pe vremuri ca acestea
praful sufocator
oferă singura loialitate
viziunea ta, respiraţia şi timpul
pătrund praful
în adîncimea sufletului tău
mormîntul centimetru cu centimetru
este scămos de la picioare
ajungînd la piept
ajungînd la gît
ştii că mormîntul
este cel mai bun loc de odihnă
aşteptînd după mine acolo
fără sursă de frică sau panică
de aceea tu preferi praful
în întuneric, în calmă sufocare
aşteptînd, aşteptînd după mine
mă aştepţi cu praf
refuzînd lumina soarelui şi adierea aerului
numai lăsînd praful să te înmormînteze total
numai lăsîndu-te s-adormi în praf
pînă mă întorc
şi tu te vei trezi
ştergînd praful de pe tine şi din sufletul tău.
Ce minune – înapoi din mormînt!
Traducerea în limba română (a variantei în engleză – Zheng Danyi, Shirley Lee și Martin Alexander) de Sandu Citizen/Canada. Poem publicat cu sprijinul Literaturfestival Berlin.