Marxisme româneşti: o tradiţie intelectuală recuperată

  • Recomandă articolul
Merită salutat nu doar proiectul editurii clujene Tact de a edita şi susţine noua gîndire critică de stînga din România (made in CriticAtac & Co), ci şi nivelul calitativ al acestui demers de avangardă teoretică. Cărţile apărute pînă acum au beneficiat de o întîmpinare destul de nişată, iar explicaţiile sînt destule: dispariţia sau retragerea comentatorilor favorabili din vechile generaţii, replierea în online a celor mai tineri şi/sau interesaţi, conservatorismul dominant al presei culturale print etc. A discuta aplicat, fără obişnuitul inchizitorialism moralizant, anti-marxist şi anticomunist, o atare producţie echivalează încă, pentru grosul intelighenţiei româneşti şi al publicului ei captiv, cu o blasfemie, deşi în ultimul deceniu lucrurile s-au schimbat întrucîtva. Apărut la finele lui 2015, volumul colectiv Plante exotice. Teoria şi practica marxiştilor români este, în acelaşi timp, un desant intelectual şi o premieră autohtonă care infirmă unul dintre cele mai persistente clişee; anume, presupusa inexistenţă, în România, a unei linii de gîndire marxistă respectabilă şi originală. Oricît ar părea de ciudat unora, o asemenea linie a existat, realmente, chiar dacă reprezentanţii ei de vîrf au fost relativ puţini, iar stalinismul şi naţional-comunismul au marginalizat marxismul critic sub faţada „materialismului dialectic şi istoric“. Aclimatizarea unei tradiţii Unul dintre meritele prezentei […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.