MEMORIALSTICA. Saul BELLOW, Pina la Ierusalim si inapoi

Saul BELLOW Pina la Ierusalim si inapoi Traducere de Marcel Ghibernea Editura Hasefer, Bucuresti, 2002, 304 p. Ulise despre care vorbeste Saul Bellow spre sfirsitul insemnarilor lui de calatorie nu poate fi eroul poemelor homerice. Intr-o literatura cu gustul expeditiilor, doar rar si cumva „propagandistic“, ca in perioada numita „American Rennaissance“, s-a scris, fara ironie, despre minunatii oameni responsabili care se intorc intr-un „pamint fagaduit“, pentru a face societatea sa mearga inainte. In rest, de la Moby-Dick la Paterson, de la Catcher in the Rye la Augie March, figura tatalui chibzuit lipseste, iar personajele trec printr-o initiere impotriva societatii. Asa ca Ulise acela trebuie sa fi fost reprezentarea tirzie din poezia lui Tennyson, regele care fuge, lasindu-i fiului, ca unui necunoscut, initiativa. Relatiile nelamurite dintre tata si fiu, „recunoasterile“ necesare, dar evitate, intr-un grup, nu lipsesc din romanele lui Bellow. „Calatoriile vechi“, de initiere intr-un fel sau altul, incepeau cu agon, confruntarea, si sfirseau cu anagnorisis, regasirea, aflarea unui adevar. La Bellow, ultima etapa lipseste sau, daca este anevoie „lipita“ mai pe urma, si-a pierdut rostul ei firesc. Personajele ramin, pina aproape de sfirsitul povestilor, niste straini carora le e bine asa, la distanta de societatea cu care nu impart […]