Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
In memoriam Herta Spuhn
- 13-01-2017
- Nr. 855
-
Nora IUGA
- In memoriam
- 1 Comentarii
Exact cînd telefonul suna fără încetare să‑mi ureze „La mulți ani“, pentru că intram într-un an nou și, mai ales, fiindcă eu mai adăugam la cei 85 de ani încă unul, pe care de la o vreme îl socotesc o victorie personală, o voce foarte apropiată mie, dar lipsită de elanul obișnuit al celor care îmi promit centenarul, mă anunță că Herta Spuhn a plecat dintre noi. Am cunoscut-o pe Herta pentru că drumurile noastre s-au încrucișat adesea prin editurile și revistele care se adresau germanilor din România. Ne înțelegeam bine, nu numai pentru că vorbeam germana din familie, dar eram apropiate și ca vîrstă; ea a absolvit Filologia în 1955, eu, în 1952. Aveam aceleași lecturi, aceiași prieteni, am lucrat amîndouă la Casa Scînteii (azi Casa Presei Libere), ea la Editura Albatros, eu la Editura Enciclopedică, și amîndouă am tradus. Eu, numai din germană în română, ea, lucru rar în România, a excelat în retroversiuni în germană. Chiar debutul ei editorial a fost tălmăcirea unei povestiri de Victor Kernbach, Ciudatele migrații (Die seltsamen Wanderungen), apărută în 1972, la Berlin, într-o antologie de proză românească științifico-fantastică. În palmaresul ei de traducătoare figurează nume de autori prestigioși, printre care: Bernhard Schlink, […]
Hier bin ich Mensch, hier darf ich sein.Faust /J.W.Goethe
In vremurile cele mai grele colegialitate, prietenie, încredere. Da. Așa au fost unii tot timpul, pîna azi. Tudor Arghezii și Wolf von Aichelburg (condamnat 1959 la închisoare, l-am văzut la Freiburg și Karlsruhe / cu martor al securității Eginald Schlattner, l-am văzut la Stuttgart) s-au tradus reciproc. Ernest Wichner și doamna Nora Iuga și-au tradus reciproc poezii (am văzut o prezentare la Stuttgart, Stadtbibliothek). Kulturgeschichte are momente minunate ca cele prezentate aici. Dankeschön.
…”.. Știu cîte proiecte îmi propunea, vrînd să mă convingă să publicăm, curînd după schimbarea regimului, o monografie despre Franz Storch, poet și prozator de origine germană, fervent apărător al tinerilor poeți nemți din Aktions¬gruppe Banat, un act de mare curaj pentru un „comunist“, secretar al Uniunii Scriitorilor la sfîrșitul anilor ’70… „….
TM2021 e o șansă bună pentru a prezenta traducătorii și scriitorii de ieri și de azi. Traducerile sunt azi de făcut. Au rămas 4 ani. TM2021 luminează prin citoyenii de ieri, de azi și de mîine. Wir kommen wieder und wieder und singen unsere Lieder /Lenau.
… „… Herta Spuhn s-a impus în cultura româno-germană ca o intelectuală de înaltă ținută, în ciuda modestiei și a unei discreții dobîndite poate într-o copilărie plină de privațiuni. Tatăl ei, Adolf Spuhn, un arhitect cunoscut în Cernăuți, a trecut în timpul războiului prin experiența ghetoului… „….).
Literatura din Bucovina rămîne de tradus: Rose Ausländer, etc. Cernăuți și locuitorii 1716-1916-1941-2017 cu atîtea limbi și literaturi sunt o întrebare în privința „stat national UNITAR centralizat /„Ministerul Culturii și al Identității Naționale“,2017 ” și Declarația de la Alba Iulia 1918 / limbile materne /literare în provincile istorice. Se poate renunța la unele limbi în reconstituirea de azi a memoriei literare din provincile istorice Bucovina, Banat, Transilvania?
… „..Voia să traducem împreună voluminosul roman de peste 500 de pagini al lui Dieter Roth, prestigios ziarist și editor, stabilit în Germania. Romanul Der müde Lord (Lordul obosit), publicat în 2013, la Verlag der Rhein-Neckar-Zeitung din Heidelberg, e un prețios documentar despre viața literară a scriitorilor germani din România în perioada „obsedantului deceniu“, în care figura Hertei Müller apare în prim plan „cu dragoste și abjecție“. Nu-mi iese din minte o întîlnire la Goethe-Institut, cu prilejul unei expoziții dedicate intelectualității evreiești din Bucovina, care a trăit în ghetoul cernăuțean și a sfîrșit în lagăre… „….
E o șansă nouă, un început mai bun în secolul 21. Observatorul cultural este un adevărat moștenitor al acestui patrimoniu literar și cultural, încă de recuperat, de păstrat și de prezentat (Ministerul Culturii și al Identității Naționale“). Soarta cetățenilor deportați din Cernăuți 1941 e documentată într-o serie mare de cărți, amintiri, filme TV, etc. E o durere mare, o amintire tristă și apăsătoare. Legea românizare 1941, expropierea celor 728.000 de citoyeni evrei din România Mare / Transilvania de Nord, înseamnă peste 100.00 de locuințe /case expropiate și proprietarii alungați, deportați și eliminați
( … … ca în cazul alăturat în observatorul cultural cu familia Riri Sylvia Manor la București, … „ .. … Eu am iubit și iubesc România, este un loc drag mie. Cu toate acestea, după 1941, a trebuit să ne refugiem, să schimbăm trei sau patru apartamente. Da, cînd aveam 6 ani, am fost scoși afară din casă. Un copil de 6 ani nu-și dă seama de tot ce se întîmplă. Am venit din parc, cu bunicul, se dăduse un decret, prin care evreii trebuiau să-și părăsească imediat casele. Dacă un creștin, se preciza, vede o casă de evreu și-i place, vine și spune: în 24 de ore părăsești apartamentul. Cînd am venit acasă cu bunicul, am văzut un ofițer român, cu soția lui, plimbîndu-se prin toată casa. Toate lucrurile noastre erau strînse. Acolo unde era patul meu, generalul a spus că va pune un birou. Iar eu am replicat: dar aici e patul meu! Tata m-a luat deoparte și mi-a făcut semn să tac. Ne-am mutat la bunica, și acolo, timp de un an, am avut același vis, un vis care a arătat … / ….Atunci, la acea vîrstă, în 1941, nici bunicul meu, nici mama mea, nici tatăl meu nu mi-au povestit cum au fost scoşi evrei din casele lor, fără nici o vină, cum au fost duși la Băneasa și împușcați. A fost un rabin care a văzut cum cei doi fii ai lui, de 30 de ani, oameni realizați, avocați, au fost împușcați. Tatăl lor a scăpat cu viață printr-o întîmplare, dar a văzut cum copiii îi sînt împușcați, lîngă el..” …… ).
Nu a fost ultima „purificare etnică”. A urmat martie 1945 cu expropierea și deportarea sașilor, șvabilor (Leagănul respirației/ Oskar Pastior -Sibiu, la vîrsta de 17 ani deportat, ca și mama Müller la 17 ani din Banat…ianuarie 1945 …). A urmat vînzarea pentru dolari a citoyenilor în nationalcomunism (iarăși 500.00 de proprietari sași și șvabi expropiați, deportați,100.000 locuinte /case expropiate, locuitori noi….). Nu e de ajuns să spunem 2017 simplu: nu are voie să se repete. Patrimoniul cultural, literar nu trebuie lăsat amputat, deformat, ca în cei 50 de ani de dictatură autohtonă 1939 -1989, în interbelic și în naționalcomunismul recent. Depinde de noi toți in țară și în UE ce nu e pierdut, nu e anulat din memoria culturală, literară a țării! E mult de păstrat și de readus în memoria vie.
Doamna Nora Iuga ne-a reamintit într-un Nachruf frumos:
Hier bin ich Mensch, hier darf ich sein.Faust /J.W.Goethe
II doresc: La mulți ani! Herzlich: Glück auf.