Minimalismul asasin

  • Recomandă articolul
Cetăţenii români urăsc Statul. Mai exact, o parte considerabilă dintre concetăţenii noştri au fost suficient de mult expuşi unui discurs menit să plaseze Statul în poziţia de responsabil incompetent al întregii noastre vieţi sociale încît să reacţioneze întotdeauna, oricînd, la orice disfuncţionalitate (şi sînt, o!, nesfîrşite disfuncţionalităţi în toate momentele noastre de viaţă pe pămînt românesc), împotriva ficţiunii universale numite „autorităţi“. O tragedie precum cea din ultimele zile e un generator inevitabil de emoţii – de empatie, de durere, de furie. Nu e un context în care să porţi discuţii raţionale. Dar, în acelaşi timp, un astfel de moment e hîrtia de turnesol a tuturor metehnelor sociale, a tuturor mitologiile anti-Stat construite şi atent întreţinute în ultimul deceniu. E simplu: ne-am închinat social la icoana autoreglementării pieţei şi am redus Statul la un fel de ghişeu de depunere a declaraţiilor pe proprie răspundere, iar acum descoperim cu stupoare că declaraţiile erau mincinoase şi autoreglementarea nu funcţionează nici măcar în contexte cu un grad mai ridicat de interiorizare a imperativului legalităţii decît România. Statul e duşmanul cetăţeanului. Ăsta e punctul în care am ajuns. Orice anunţ sau conspiraţie lansat(ă) pe Facebook are mai multă credibilitate decît apelurile şi declaraţiile medicilor sau […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.