Muncă, a munci, proletariat
Reprezentarea clasei muncitoare în cinci abordări
- 03-09-2009
- Nr. 490
-
Iulia POPOVICI
- ESEU
- 0 Comentarii
Camera avansează abrupt, printre feţe obosite de femei tinere şi maşini de cusut de capacitate industrială. În atelier se munceşte, se transpiră, iar ochiul aparatului de filmat se opreşte cinic pe hîrtia şi creionul ţinute, cu mîinile la spate, de un supraveghetor-bărbat. Doar cinci minute – primele cinci minute – zăboveşte Coup pour coup în interiorul industrial – cel al fabricii de textile pe care muncitoarele o vor ocupa în curînd, în semn de protest faţă de concedierea a două colege. – Alegerea filmului lui Marin Karmitz din 1972 nu e întîmplătoare. O altă imagine, de astă dată teatrală, îi răspunde: Maeterlink (2007) al elveţianului Cristoph Marthaler pune în scenă exact mecanica industrială în care sînt prinse muncitoarele din Coup pour coup: o masă de cusătorese, cu supraveghetorii şi directorii lor, întreţin ritmul sacadat al unei producţii teatrale în care abia se vorbeşte (trebuie spus că Marin Karmitz se opreşte, în mod excepţional, în filmul lui asupra muzicii maşinilor, asupra ritmului şi mişcării lor – ce-i drept, ca metaforă pentru robotizarea aneantizatoare a muncii umane). Spectacolul îi e dedicat poetului şi dramaturgului simbolist Maurice von Maeterlink şi e, în fapt, un poem teatral şi muzical, inspirat, mai degrabă, de […]