O frîntură de perindare

Demény Péter: Uite, sîntem în centrul Clujului, vorbim de parc-am fi prieteni, ceea ce şi sîntem. Pentru mine, ăsta e centrul oraşului şi mă deranjează Piaţa Unirii cu Avram Iancu. Pe tine nu? Doru Pop: Dragă Péter, Piaţa Unirii nu e aia cu Avram Iancu şi tulnicăresele, ci e asta cu Regele Mathias. Şi ştii ce mă enervează cel mai tare? Că numele locurilor unde trăim se schimbă mai des decît şubele păstorilor. Vechea Piaţă Mare a fost Piaţa Libertăţii în timpul comunismului şi acum e Piaţa Unirii. A fost paralelă cu Păcii şi Victoriei şi acum e paralelă ca denumire cu actualitatea. Mai tare mă incomodează deranjul ăsta continuu al denumirilor. Dar ceea ce-mi provoacă o indispoziţie cumplită este kitschul, oriunde îl văd. Un revoluţionar român cu o sabie mai mare decît corpul lui, care tronează deasupra unei piscine decorate cu delfini şi înconjurate de femei care cîntă în mod absurd din nişte tulnice ţinute într-o poziţie aberantă. La fel, o piaţă centrală fără verdeaţă, fără copaci, cu o groapă imensă în mijloc şi cu o fîntînă arteziană mereu stricată, asta mă deranjează! Péter: Şi de regele ăsta ce zici? A fost maghiar, a fost român? Ştii cine sînt […]