O imagine care cuprinde o întreagă viaţă. Interviu cu Dana Cojbuc

Dragă Dana, cum ţi-a venit ideea acestui proiect? Este un proiect care a început în studenţie, cu aproximativ 8-9 ani în urmă. Pe vremea aceea exista un real interes pentru remake-uri. A început cu o temă de acasă, o temă de şcoală, sau exista ceva mai profund, un interes personal, anterior? Îţi plac fotografiile vechi, cu patină? Mi-au plăcut dintotdeauna fotografiile de familie pe care le vedeam în casele ţăranilor din Ciolăneşti. Ani la rînd, de Tîrgul de Sfîntă Mărie, fotograful satului îşi instala cortul şi, într-un cadru neschimbat, cu aceeaşi carpetă ţărănească, cuplurile de ţărani, familiile lor se perindau prin faţa obiectivului. Fotografiile, de dimensiuni mici, erau apoi puse în tablouri, pe pereţi. De fapt, aceste tablouri erau nişte placaje cu rame pe care pozele erau lipite într-o ordine aleatorie, nu neapărat cronologic, pe vîrste. Era un simplu colaj.   Obiectivul mă ajută să pătrund în intimitatea celorlalţi Ce te atrăgea la colajele de genul ăsta? Faptul că nu trebuia să răsfoieşti paginile unui album, ci aveai o imagine care cuprindea, dintr-o singură privire, o întreagă viaţă. Simultaneitatea? Da, dar mai ales faptul că viaţa lor se rezuma la un singur cadru, cel al ramei de pe perete. Deci […]