O teorie a postumanului

Merită semnalată – dinspre zona teoriei de stînga – o apariţie interesantă: e vorba de cartea lui Rosi Braidotti, The Posthuman/ Postumanul (2013), publicată recent în traducere românească, la Editura Hecate (traducere de Ovidiu Anemţoaicei; 2016). În „societăţile noastre mediate tehnologic şi conectate global“ (cum spune autoarea) – ameninţate, însă, din ce în ce mai puternic, de revirimentele naţionaliste, xenofobe, rasiste etc., mai ales odată cu atentatele islamiste din 2015 şi 2016  –, e interesant de urmărit manifestul postuman, afirmativ, pe care îl propune Rosi Braidotti, un program care – departe de discursul apocaliptic, pesimist, mult mai frecvent azi – permite imaginarea unui viitor responsabil şi construit colectiv: „Ne aflăm – scrie ea în fraza de final a cărţii – într-o situaţie nouă: în aici-ul şi acum-ul imanente ale unei planete postumane. Este una dintre lumile posibile pe care ni le-am construit şi, atît timp cît este rezultatul eforturilor noastre comune şi al ima­ginărilor colective, este pur şi simplu cea mai bună dintre toate lumile postumane posibile“. Deconstruind umanismul clasic european – bazat pe conceptul de „Om“ –,  depăşind teoria critică de tip Şcoala de la Frankfurt, dar şi deconstructivismul (al căror demers era, de regulă, unul negativ), Rosi Braidotti […]