Omul bi sau multidimensional: Lev Şestov

A prinde conturul operei unui gînditor de factura lui Şestov nu e deloc facil, acesta nefiind un filozof de sistem (asemenea lui Nietzsche sau Kierkegaard). Sondarea întreprinsă de Michael Finkenthal, intitulată Lev Şestov. Filozof existenţial, gînditor religios (traducere din limba engleză de Roxana Sorescu, Editura Tracus Arte, 2014), este importantă nu numai pentru înţelegerea filozofului, ci şi a gîndirii epocii sale, „o vreme ieşită din ţîţîni“ (primul său dascăl în filozofie fiind… Shakespeare), indubitabilă chiar în rîndul vîrfurilor filozofice ale vremii, Husserl („Să ştiţi că iau foarte în serios încercările de a descoperi, pentru dumneavoastră şi pentru toţi, o lume a lui Dumnezeu în care cineva să poată trăi şi muri“) şi Heidegger (care se pare că a scris Ce este matafizica în urma unor discuţii cu Şestov). Căci, aşa cum subliniază autorul studiului, pentru Şestov „filozofia este consubstanţială fiinţei, pentru el filozofia nu reprezintă o specializare academică, ci o problemă de viaţă şi de moarte“.   Avînd un spaţiu restrîns la dispoziţie, reducem argumentaţia sa esenţială la lupta împotriva evidenţelor, a tiraniei raţiunii, a lui 2×2=4. Ajungem, astfel, poate la o aporie, căci una dintre sentinţele filozofului existenţialist sună astfel: „Trebuie să acceptăm lipsa de inteligibilitate ca atribut fundamental […]