Pentru o nouă istorie a modernismului literar românesc (I)
- 14-05-2009
- Nr. 474
-
Paul CERNAT
- Istorie literară
- 1 Comentarii
Dacă Editura ICR ar beneficia de difuzarea pe care, adeseori, cărţile sale o merită, cele două masive volume ale culegerii Gabrielei Omăt: Modernismul literar românesc în date (1880-2000) şi texte (1880-1949) ar fi fost întîmpinate ca unul dintre evenimentele literare de substanţă ale anului trecut. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa; nu am găsit nicăieri vreun comentariu pe marginea lor şi inclusiv sus-semnatul le-a ignorat cu seninătate pînă de curînd. Merită, de aceea, salutat gestul Uniunii Scriitorilor care a nominalizat recent culegerea la premiile pe anul 2008… Modernismul literar românesc în date, (1880-2000) şi texte (1880-1949), vol. I şi II, „Cuvînt introductiv“, selecţia, îngrijirea textelor şi cronologie de Gabriela OMĂT, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2008, vol. I – 676 p., vol. II – 422 p. Cunoscută mai ales ca eminentă editoare a lui E. Lovinescu (veritabilă reconstituire a vieţii literare interbelice, cele şase volume de Agende literare îngrijite împreună cu Margareta Feraru şi Alexandru George se numără printre cele mai valoroase ediţii critice apărute la noi după 1990) sau a Jurnalului lui Mihail Sebastian, avînd însă în spate o lungă activitate de editor şi cercetător literar, Gabriela Omăt semnează „Cuvîntul introductiv“, selecţia, îngrijirea textelor şi cronologia antologiei […]
Se intelege foarte bine ca Omat Gabriela a extins prea mult palaria modernitatii, de la simbolismul romanesc la avangardismul si modernismul interbelic si, apoi, la diferitele curente poetice postbelice oniricii, textualistii, postmodernistii, gandindu-se, emitem o ipoteza, ca aparitia in timp a unui alt fel de viziune canonica a literaturii se incadreaza foarte bine in efortul de diferentiere propriu actului artistic…Dar oricat ar fi de mare tentatia criticului Paul Cernat de a evidentia arbitrariul unei clasificari diacronice, a unei periodizari oarecare, si de a folosi jocuri de cuvinte ironice si in raspar, pana la urma nu mai ramane nimic, in modul comunicarii esentiale, din, citez, ‘modernismul antimodern’ al ‘traditionalistilor’ de la Gandirea…Doar o incurcatura de mate.