„Poetul“ – o creatură transgresivă

Încerc, așadar, să mă gîndesc dacă pot să îmi asum titlul onorific de „femeie“. Presupun că, în mod tradițional, ocupațiile literare și artistice (acestea din urmă – atunci cînd nu presupun efort fizic serios și vizibil, ca sculptura) sînt considerate ambigue din punct de vedere al genului. Și nu este vorba aici doar de artele culinare. Din moment ce ocupația lui are de-a face, în primul rînd, cu empatia, despre care orice om serios știe că este prin excelență feminină,  „poetul“ este considerat o creatură transgresivă, hibridă sub aspectul genului, chiar atunci cînd nu există dubii asupra sexualității sale masculine. O asemenea prejudecată este răspîndită și adînc înrădăcinată? În opinia mea, este evident că da. Cum societatea noastră străbate, tîrîș-grăpiș, un ciclu de dezvoltare consumat în alte părți în secolul al XIX-lea, în mentalitatea publică este perfect vie arhaica polaritate dintre burghezul serios, cu picioarele pe pămînt, stîlp al familiei și societății, și boemul efeminat, care umblă cu capul în nori și pantalonii rupți în fund. S-ar crede că, înă­untrul comunității proprii a empaticilor, adi­că în sfera literelor, artelor, a „culturii“, o asemenea polaritate este tratată drept ceea ce e, o expresie a celor mai înapoiate prejudecăți de gen, și […]