Portocale, torturi cu frişcă şi Tîrgul de Carte de la Leipzig

„Îmi amintesc cu ce nerăbdare îmi aşteptam rîndul. Ce vesele şi strălucitoare arătau portocalele, în contrast cu cenuşiul dimprejur. Nu vedeam portocale decît o dată pe an, în ziua de Crăciun. Chibzuiesc ce fac cu ale mele. O să pun coaja deoparte, iar dulciurile o să le mănînc cîte unul pe zi. Cînd intră în sală, fiecare copil îşi primeşte comoara. În sfîrşit, e rîndul meu. Dar omul mă dă la o parte. «A, nu, tu nu primeşti nimic, pedeapsă pentru ieri»“. Corina Bernic, pe care-o cunosc de la Filit Iaşi, unde ne-am întreţinut de mai multe ori despre treptele cunoaşterii, pe care le urcăm prin lectură, şi despre treptele strîmbe şi inegale ale scărilor de la bloc, de care mereu ne împiedicăm, a postat, zilele acestea, citatul de mai sus pe Facebook, adresîndu-se cititorilor cu această întrebare: „Cine ghiceşte cine a scris astfel de amintiri primeşte o cafea şi o prăjitură la o lansare de carte mai acuşi la Bucureşti“. Mulţi s-au repezit să răspundă imediat după postare, poftind la prăjitură, dar au rămas cu toţii dînd din buze, pentru că au numit-o mereu pe Herta Müller şi pe alţi cîţiva scriitori, care şi-au petrecut copilăria în comunism. „Nu“, […]