„Practic, toată literatura bună e o literatură a viciului, a obsesiei, a anomaliei“

Războiul Mondial al Fumătorilor (Editura Polirom, 2015) este un roman foarte aşteptat, de la un autor care şi-a strîns, în timp, un grup de cititori devotaţi, pe lîngă preţuirea profesioniştilor. Pornind de la acest roman, ale cărui capitole sînt legate prin fumul de ţigară al unor vicioşi împătimiţi, am discutat cu Marin Mălaicu-Hondrari despre începutul şi pauzele scrisului, despre capcanele pe care literatura le poate întinde chiar şi celor mai bune poveşti şi despre viaţa dupăApropierea.         Propun să începem cu geneza acestui roman. Cînd ai realizat că vrei să scrii o carte al cărei fir să urmeze fumul ţigărilor unor fanatici ai nicotinei? Am vrut să scriu povestea unui copil care e „orfan cu părinţi“, adică are părinţii plecaţi în străinătate. Apoi, într-unul din primele capitole ale cărţii, într-o scenă de iniţiere erotică, apare un pachet de ţigări. Iar personajul principal, Constantin, rămîne mai degrabă cu acel pachet de ţigări decît cu amintirea iniţierii erotice. Cînd mi-am dat seama de asta, am ştiut că de atunci încolo viaţa lui va fi călăuzită de fumătoare, va pluti pe deasupra pămîntului sau va urca la cer exact ca fumul de ţigară. Abia pe la jumătatea romanului, mi-am amintit […]