Provizoratul relecturii

Cu romanele sale Drumul egal al fiecărei zile, Dimineaţă pierdută, Întîlnirea,Provizorat şi volumele de povestiri Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă şi Vară-primăvară, publicate de-a lungul a 35 de ani de viaţă literară, Gabriela Adameşteanu nu e o scriitoare prolifică. E, însă, în toate succesivele reeditări ale cărţilor ei, o rescriitoare prolifică, efect al complicatului proces de relectură circulară, în expansiune. Mai mult decît atît, chiar şi cel mai nou roman al autoarei, Provizorat (Polirom, 2010), este un delicat act de relectură care provoacă, la rîndu-i, necesitatea unei recitiri, de vreme ce, aici, Gabriela Adameşteanu îşi reia unele dintre „fostele“ personaje-etalon – pe Letiţia Branea cea din Drumul egal al fiecărei zile şi familia ei, maternă şi paternă. Un fel de Bildungsroman al unei tinere cu origine nesănătoasă în vremea „obsedantului deceniu“, narat la persoana I, Drumul egal… se încheie cu speranţa unei fericiri viitoare: „În ultimul geam pe lîngă care am trecut am zărit feţele noastre amestecate. Doar o clipă am mai încercat s-o desluşesc numai pe a mea, dar era prea tîrziu. Viaţa lui mi se revărsase pe chip şi-l oprise în loc, buzele mi s-au lăţit de timp, ca şi cearcănele de sub ochii asemănători, ca ai celor […]