PROZA. Bogdan SUCEAVA, Venea din timpul diez

Bogdan SUCEAVA Venea din timpul diez Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2004, 240 p. Prozatorii scriu, nu o data, despre locuri-fetis, ale caror stime ajung, asa, frivole personaje de roman. Intre ele, orasul sau, la noi, tirgul, cu povestile lui de groaza si de mistere, la Eugene Sue si cu legendele despre tainite si cotloane, purtate de ici-colo pe soptite. Luind, de cele mai multe ori, locul vreunui sat mai rasarit, tirgul este, de la inceput, un spatiu transformat care, cu cit trece vremea, isi stringe mijlocul in din ce in ce mai numeroase cercuri. La miezul acela, al Bucurestiului vechi, au rivnit, de obicei, scriitorii. Ion Ghica si, continuindu-l, Mateiu Caragiale sint parintii, de apusa curte, ai unei mitologii urbane. Cind s-a ridicat orasul nou, traditia n-a murit, insotind, cu reverii de nobilime scapatata, pagini de carti inegale ca valoare. Romanul lui Bogdan Suceava, Venea din timpul diez, publicat de curind la Editura Polirom, este, in Bucurestiul anilor ’90, cu ecouri si din deceniul noua, povestea unor convertiri. „Boierii“ lui Bogdan Suceava sint intelectuali aflati, prin forta lucrurilor, in pierdere accelerata de prestigiu, care formeaza, dintr-o naivitate descrisa, pe cit de induiosator, pe-atit de tragicomic, galagioase cortegii pentru […]