PROZA. Ioana DRAGAN, Povestile Monei

Ioana DRAGAN Povestile Monei Editura Atlas, colectia „Tineri prozatori“, 1999, Bucuresti, 208 p., f.p. Intr-un articol din Romania literara nr. 29/1998 intitulat Debuturi premiate, Gabriel Dimisianu remarca certa vocatie de prozator a Ioanei Dragan. Pe buna dreptate am spune, deoarece volumul de proza scurta Vietati si femei (1997) cu care tinara scriitoare patrunde in lumea literara a atras in mod extrem de favorabil atentia criticii, acordindu-i-se un an mai tirziu premiul revistei Tomis si, tot atunci, premiul de debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania. Povestile Monei continua temele principale ale volumului de debut – diferitele obsesii (in acest caz problemele legate de vedere si de purtatul ochelarilor), introspectia, aspectele insignifiante sau teribil de obisnuite ale realitatii inconjuratoare, abundenta detaliului, personajele, in special feminine, care actioneaza minate de un psihic labil – intr-un stil rece care ne dezvaluie faptele cu mare rapiditate, alunecind usor in descriere atunci cind prozatoarea isi noteaza evenimentele petrecute in jurnal. In ceea ce priveste genul literar abordat, anume povestirea scurta, Ioana Dragan da dovada de un conformism canonic evident. Bine inradacinate in real, dominanta generatiei nouazeciste din care autoarea face parte, povestirile care alterneaza aproape permanent cu paginile de jurnal respecta tiparul bine cunoscut: […]