Putea fi oricare dintre noi

Tăcerea-i foarte potrivită în asemenea momente. Ce poţi face decît să taci şi să fii aproape, ca unul, ca un unic trup colectiv în plină suferinţă? Îmi încep ziua cu gîndurile rostite rar, încet, de o tînără: „Mi-a fost… milă, cumva, de toţi oamenii aceia sărmani, stînd acolo, fiecare în colţul lui, îngheţat de aşteptare… Aş fi vrut să mă aşez lîngă ei… Şi mi-am amintit de o senzaţie de la Paşti, cînd, mergînd la ţară, undeva unde sînt mereu multe pregătiri tradiţionale, speram să iau parte la tot, de la frămîntatul cozonacilor la curăţenia în casă, însă, oaspete fiind, mi s-a dat în atribuţie, şi asta mai mult din bunăvoinţă, ceva auxiliar, periferic şi nesatisfăcător pentru dorinţa mea de a mă implica… Aş fi vrut să pot face mai mult…“. Ascultam şi mă gîndeam cum sîntem atinşi cu toţii, din ce în ce mai mult în zilele din urmă, de o pală de compasiune… Empatii definitorii naturii umane căreia îi aparţinem. Nu poţi dori acum decît să dai o mînă de ajutor, ca răspuns pentru o mînă întinsă, şi să vrei să refaci mîinile zdrobite şi arse. Pasivitatea nu îşi are locul aici, căci corpul colectiv se articulează, spre […]