Ratusca cea urita

1. „Au fost odata un imparat si o imparateasa si erau bogati, puternici si aveau de toate, dar n-aveau copii…“ Asa incep atitea si atitea basme. Evident, lipsa copiilor anuleaza orice bucurie si valoare a vietii; ea reaminteste mereu cuplului sterp ca nu va supravietui prin nimic mortii sale fizice. Urmeaza insa fie sosirea unei vrajitoare, fie cea a unui vraci, fie interventia unei zine sau a altei fapturi miraculoase si, in sfirsit, cind nimeni, si cel mai putin imparateasa insasi nu se mai astepta, ea „purcede grea“. Naste un copil, menit sa aiba un destin la fel de iesit din comun dupa cum iesita din comun i-a fost si conceperea. Caci Fat-Frumos, smuls naturii prin mijloace „nenaturale“, nu poate avea nici o viata „normala“ si nici un destin calm. Exista in subtextul acestei conceperi miraculoase un model mitic universal, care se regaseste, de altminteri, si in Cartea Facerii – in istoria lui Abraham, a Sarei si a fiului lor, Isaac. Mitul exprima, dupa parerea mea, o tensiune fundamentala si eterna intre vointa parintilor de a-i instrumentaliza pe copii spre a se perpetua sau de a-si perpetua prin ei linia biologica, familiala sau de clan, pe de-o parte, si, pe […]