Recurs la memorie

Pasiunea contractată, încă din anii de liceu, pentru cele două cărţi ale lui Geo Bogza, Ţări de piatră, de foc şi de pămînt şi Cartea Oltului, avea să-mi trezească un interes firesc pentru persoana autorului, ca şi pentru drumul urmat ca să ajungă la notorietate în lumea literară. Cum mi-era călăuză permanentă Istoria literaturii a lui Călinescu, din paginile sale am şi cules primele coordonate. Am găsit, acolo, mai întîi foto-grafia scriitorului, de pe vremea îndrăznelilor provocatoare profesate la unu (puţin înainte şi imediat după 1930, anul cînd mă născusem), revistă a grupului de avangardişti, neconformişti în viaţă, ca şi în scris. Geo Bogza privea spre omenire cu ochi avizi, dornici de experienţe fără pereche, hotărît să nu urmeze căi bătătorite. Alături de fotografie, erau reproduse desene de Victor Brauner şi de Perahim, de un efect halucinant pentru cine încerca să le descifreze sensurile simbolice. Mai erau şi citatele copioase din texte apărute în revistă, încărcate de spiritul frondei, de natură să capteze interesul cititorului adolescent, care primea dintr-odată alte impulsuri decît cele culese din lecturile recomandate în programa şcolară.   Ce-mi rămînea de făcut? Nimic altceva decît să profit de proxima vacanţă pentru a căuta să văd cu proprii […]