Recurs la memorie. Alexandru Ciorănescu sau despre ţinuta cărturarului

Pînă la marea răsturnare din decembrie 1989, modelul de cărturar umanist, după ce nu mai trăia nici unul dintre mentorii mai multor generaţii, nici Tudor Vianu, nici G. Călinescu, rămăsese a fi reprezentat de Edgar Papu. Îi impresiona pe tineri prin universalismul ştiinţei sale de carte, ca şi prin blîndeţea firii, gata oricînd să intre în dialog pentru a împrumuta şi altora din substanţa întinselor lui lecturi. Comunicarea cu Edgar Papu era un exerciţiu intelectual benefic şi, de aceea, i se puteau trece cu vederea tîrziile concesii pe placul oficialităţilor, cînd se lăsase antrenat de valul protocronismului, convertit la obedienţă de linguşitori şi susţinători ai ceauşismului. De fapt, cazul acesta de abolire a spiritului critic încă nu e lămurit. Ar trebui să se cerceteze cît era cedare reală şi cît iezuitism abil pus în funcţiune de Edgar Papu, un fel de mască protectoare, vizibilă şi în alte împrejurări incomode din existenţa prudentului învăţat.   Înlăturarea totalitarismului a echivalat cu înseninarea orizonturilor în cultură, firesc efect al lichidării cenzurii şi al începutului de liberalizare în domeniul circulaţiei persoanelor. Chiar în februarie 1990, un grup compact de intelectuali din ţară participa, la Paris, la o întîlnire cu exponenţi ai exilului. Mulţi dintre […]