Recurs la memorie. Ninel, darnicul

Să fi fost iarnă, să fi fost vară? După atîta amar de vreme, culoarea anotimpurilor s-a estompat în amintire. Ca printr-o pîclă, mă văd bătînd la uşa biroului, ocupat de Eugen Schileru în scurtul răstimp cît a exercitat răspunderi peste imperiul de cărţi de la Biblioteca Academiei. Îi solicitam semnătura pe vreun buletin de cerere ca să pot consulta un volum ori o publicaţie, dosite într-un depozit recent înfiinţat pentru tipărituri puse sub obroc pe criterii ideologice. Nu ştiu să fi refuzat cuiva aprobarea. Cel mult, mai întindea vorba cu solicitantul, iscodindu-l asupra motivaţiei cererii sale. Era un pretext, de fapt, pentru a se implica în cercetări aplicate de studiu, gata să dea sugestii orientative, să împrumute şi altora din bagajul vastelor sale lecturi. Îi jucau ochii în cap de plăcerea descoperirii unor piste inedite deschise vagabondărilor livreşti. Şi ţinea minte, încît, dacă te întîlnea peste cîteva zile, putea să reînnoade firul discuţiei de unde fusese întreruptă. Contrazicea, astfel, înfăţişarea de persoană mai totdeauna distrată. Cel puţin pe stradă, cam această impresie o lăsa. Umbla de obicei cu gulerul cămăşii răsfrînt peste haină, iar dacă îmbrăca, după timp, un fîş ori loden, uniforma anilor cînd ne înţoleam de la cooperativă, […]