Sfîrşitul ipocriziei

Pierre Bayard Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit  Traducere de Valentina Chiriţă Editura Polirom, Colecţia „Collegium. Practic“, Iaşi, 2008, 240 p.   Bineînţeles, n-am făcut decît să răsfoiesc cartea lui Pierre Bayard, Cum vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit, avertizată fiind chiar de la prima pagină că uneori e de dorit, pentru a vorbi cu justeţe despre o carte, să n-o fi citit în întregime, ba chiar să n-o fi deschis deloc; Oscar Wilde (cu ale cărui vorbe de duh se deschide şi se sfîrşeşte volumul) proclamă, în maniera lui dezinvoltă, la începutul cărţii: „Nu citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu; te influenţează atît de uşor“.   Dacă ar fi să citim doar un singur fragment, ar trebui să fie cel care se referă la Paul Valéry, mare necititor în faţa lui Dumnezeu. Sistemul lui de necitit, erijat în principiu, nu-l împiedică deloc să realizeze critici pertinente şi subtile, care capătă uneori o fluiditate foarte puţin academică. Pierre Bayard ne convinge destul de repede că nu există cartea citită de noi, chiar dacă faptul de a citi o carte este posibil, în mod evident. El ne atrage atenţia asupra faptului că fiecare […]