Sibiu, după ploaie numai soare sau „Du soleil plein les yeux!“

Împins către inima lui iunie, de teama ploilor, care nu l-au ocolit la început, Festivalul Interna­țional de Teatru de la Sibiu și-a văzut de treabă liniștit și vara a venit dintr-odată, printre surle, răpăit de tobe și focuri de artificii finale. Sălile de teatru însă au fost mereu pline și pentru toate gusturile și exigențele. Festivalul sibian este din fericire un festival eclectic, adică un imens tîrg al dorințelor, unde poți alege ce vrei, cu regretul că nu poți vedea totul și că uneori o alegere implică o renunțare, fără nici o judecată negativă. Pur și simplu, e greu să fugi, de exemplu, de la Cisnă­dioara la ultimul spectacol sibian din pragul nopții, sau să poți să-i lași pe alții să descopere Faustul lui Purcărete, fericită că-l știi deja, sau să te convingi iarăși că teatrul polonez e formidabil, că japonezii sînt de acum oaspeți binveniți la Sibiu și multe altele. Așadar, am ales, fără să evit majoritatea marilor întîlniri, cîteva titluri ce mi s-au părut coerente în înlănțuirea lor ori care se întîlnesc prin cîteva coduri estetice comune noii generații. De fapt, mai toți sînt deja prezenți de peste un deceniu, au deja o experien­ță și nu mai au […]