Sinele ca spectacol

„Toate acestea trebuie considerate ca fiind spuse de catre un personaj de roman.“1 Iata o formulare a lui Roland Barthes, oarecum ingrijoratoare pentru un scriitor care isi redacteaza autobiografia. Amélie Nothomb numeste propriile autobiografii „romane autobiografice“; ar putea, la fel de bine, sa spuna: „Toate acestea (cartile publicate si imaginea ei publica) trebuie considerate ca facind parte dintr-un spectacol“. Cartile autobiografice nothombiene particularizeaza altfel problema: cititorul se afla, intr-adevar, in fata unei autobiografii sincere sau asista, cumva, la un act al punerii in scena despre care vorbeam mai sus? Scriitoarea Amélie Nothomb isi reaminteste, aici, propria copilarie sau joaca rolul unui autor de autobiografie? in teatru, „jocul“ se refera, intr-una dintre acceptiunile sale, la partea de inventie care ii revine comedianului. Mutatis mutandis, a asuma rolul autobiografului presupune riscul contaminarii in sensul fictiunii. Un personaj spectaculos Este fiica baronului Patrick Nothomb, diplomat belgian. Este nascuta in Japonia, pe care o paraseste la virsta de 5 ani si pe care o considera tara sa natala si unde isi doreste sa se reintoarca. Din Japonia, familia ei se muta in China condusa de „banda celor patru“, iar Amélie traieste aici experienta ghetoului, infatisat in Sabotaj din iubire ca spatiul ideal al conflictului […]