Sociologia „privilighenţiei“, sine ira et studio

Principalul obstacol cu care se va confrunta cititorul volumului Privilighenţia. Instituţii literare în comunism de Ioana Macrea-Toma este unul de natură stilistică. Un comentator interesat de subiect ca Lázslo Alexandru (v. Tribuna, aprilie 2009) s-a dat bătut după primul capitol, exasperat de „păsăreasca“ scientistă a argumentului teoretic. Explicaţii există, desigur. De la debutul editorial din 2002 (Tentaţia arabescului), tînăra literată clujeană a făcut saltul de la critica literară la sociologia cîmpului literar, stimulată fiind de Marius Lazăr şi de Mihai Dinu Gheorghiu, iar aproprierea prea rapidă a limbajului sociologic s-a grefat, pe un limbaj critic preţios şi încă imatur, plin de stîngăcii şi presărat pe alocuri cu licenţe gramaticale.   Ioana MACREA-TOMA, Privilighenţia. Instituţii literare în comunism, cu „Un salut în loc de argument“ de Marius Lazăr, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, România, 2009, 366 p. Tocmai adresabilitatea „publică“ e handicapul numărul unu al lucrării de faţă Un ochi deprins cu subtextele diplomatice va detecta, probabil, amicala maliţie din prefaţa lui Marius Lazăr: „Ioana Macrea-Toma vrea să fie sociolog fără a uita că e şi filolog şi aspiră la recunoaştere într-un nou mediu de cercetare fără a ajunge să fie excomunicată din cel vechi. Rezultatul e o scriitură care […]