Spiritul critic sub anestezie

Atributele tranzitoriului   La fel ca şi literatura însăşi, cercetarea literară trebuie să se supună periodic unui examen de autoevaluare, de redescoperire şi verificare a principiilor vitale ce-i garantează în mare măsură existenţa şi utilitatea. Aceste principii au un numitor comun: spiritul critic. Lucrarea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, îşi propune să regîndească, „cu calm şi simplitate“, conceptele universalizate şi interpretările inerţiale care au condus, de-a lungul timpului, la numeroasele situări greşite şi erori generalizate, la superstiţiile şi viziunile eronate, oficializate de istoriile literare. Toate aceste „slăbiciuni, neputinţe, orbiri şi nevolnicii ale spiritului critic“, provenite din „frustrări, complexe şi tabuuri naţionale“, sînt urmărite de către autorul studiului din perspectiva „factorului care le explică şi le motivează: mitul“. Eugen Negrici e convins că România reprezintă un spaţiu al efervescenţei mitologice, deoarece fiinţa noastră naţională pare plămădită preponderent din obsesii ancestrale, născătoare de mituri compensatorii. Ceva trebuia să se interpună şi să ţină piept angoaselor induse de situaţia istorică particulară a ţării noastre. Nu voi enumera aici toate acele elemente care au condus la mistificarea memoriei colective. Voi relua doar ideea esenţială a capitolului introductiv, aceea că migrarea dinspre un model de civilizaţie către altul (complet diferit) este fenomenul distinctiv şi […]