„Tehnica oferă astăzi o cale nouă în realizarea cărților“

Interviu cu Lysiane BOLLENBACH

  • Recomandă articolul

După studii de economie și istoria artei, Lysiane Bollenbach face un viraj la 180 grade și se dedică graficii, în cadrul Facultății de Arte Decorative de la Universitatea din Strasbourg, unde obține licența în 2012. Pe durata formării, anul de studiu petrecut la Rotterdam și influența culturală și estetică a designului olandez au avut un rol decisiv. Întîlnirea cu echipa de la Printroom, specializată în publicații cu tiraj mic și de artă, i-au adus o deschidere internațională și formarea gustului pentru lumea cărții și formele ei multiple.

În 2013, în urma întîlnirii cu Sonia Dominguez, artistă de origine elvețiană, fondează studioul STTADA, ai cărui clienți provin atît din regiunile muntoase ale Elveției, cît și din zona de cîmpie a Olandei. În creațiile lor regăsim influența designului elvețian, în care rigoarea și funcționalismul sînt contrabalansate de o puternică înclinație către experimentul grafic.

În 2016, aventura STTADA ia sfîrșit și Lysiane Bollenbach se mută la Paris. Deși de atunci este independentă, graficiana nu rămîne o figură solitară. Caracterul ei sociabil o ajută să se înconjoare de numeroși colaboratori – din zona fotografiei, a aplicațiilor web, a concepției și redactării sau a ilustrației – pentru a răspunde mai bine cerințelor fiecărui proiect în parte. Lucrările sale se situează la intersecția domeniilor diferite ale artei, culturii și producției. Specialitatea sa: realizarea cărții sub toate formele. În 2016, publică la Editura Seuil Jeunesse Le Bric à Brac Magique, în colaborare cu Diane Boivin. (Cele Mai Frumoase Cărți)

 

Cele Mai Frumoase Cărți: Primele studii le-ați făcut în domeniul economiei. Ce v-a determinat trecerea la designul grafic? Ați aprecia că a fost o schimbare radicală?

Da, sigur că este o schimbare, dar nu atît de radicală. Pe de o parte, pentru că mi se pare că astăzi economia și actualitatea sînt subiecte de reflecție pentru artiști și graficieni. Pe de altă parte, în practică, grafica este influențată de mijloacele de execuție. Economia unui proiect este uneori o adevărată provocare, devine parte din procesul de creație, determinînd uneori regîndirea sau imaginarea unor soluții neașteptate.

Sînteți cofondator al studioului de graphic design STTADA, înființat în 2011. Ce ne puteți spune despre activitatea de acolo?

STTADA era un studio de design la Rotterdam, fondat împreună cu Sonia Dominguez. Producția acestui studio era orientată către domeniul artei. STTADA avea o abordare artistică și conceptuală a graficii și o aplicare transversală a practicilor artistice. În cadrul studioului, am colaborat și cu o scenografă în proiectele legate de spații. Propuneam o viziune foarte amplă asupra graficii și a suporturilor de comunicare. După ce au încercat mult timp să colaboreze la distanță, cei trei membri ai studioului au fost nevoiți să pună capăt asocierii, pentru a se dedica unor proiecte în țări diferite (Franța, Marea Britanie, Elveția). Poate că, în viitor, STTADA va redeveni o platformă de întîlnire a practicilor artistice și a experimentării grafice.

Ați lucrat în ultimii ani și în Franța și în Olanda. Cum ați descrie cele două culturi în raport cu designul grafic și lucrările dumneavoastră? Cum este melanjul dintre cultura globală și sensibilitățile locale, trecerea între limbaj și zona de intervenție vizuală?

Am studiat și am lucrat în Olanda. Astăzi lucrez numai la Paris, dar revin frecvent în Olanda pentru a-mi găsi inspirația și o anume prospețime artistică. În Olanda, designul este foarte prezent în cultura vizuală, unde există un real interes pentru tipografiere (arta literei). Plimbîndu-te pe stradă, răsfoind broșuri, observi o bogăție grafică și un stil axat mai mult pe tipografiere decît pe imagine. În Franța, grafica se îmbină mai mult cu ilustrația, ceea ce se explică poate prin istoria designului grafic în Franța, foarte marcată de celebrii artiști ilustratori și realizatori de afișe de la sfîrșitul secolului al XIX-lea.

Care este jocul dintre ilustrație și design în munca dumneavoastră?

Ilustrația nu îmi este foarte la îndemînă, m-am obișnuit să lucrez cu ilustratori atunci cînd un proiect necesită imagine desenată. Disconfortul de a desena mă determină însă să găsesc alte soluții mai grafice sau mai schematice pentru a reprezenta lucrurile. De exemplu, în Le Bric à Brac Magique, niște forme abstracte, niște motive desenează ambianțe, evocă obiecte, dar nu le reprezintă propriu zis.

Povestiți-ne despre Bric à Brac Magique.

Bric à Brac Magique este o carte pentru copii. Se adresează micilor cititori cu vîrste cuprinse între 7 și 10 ani. Este alcătuită doar din pagini colorate decupate, care, prin suprapunere, creează zone ilizibile și zone de lectură. Magia apare cînd dai ușor paginile, una cîte una. Între forme și culori, printr-un efect cinetic se ivesc atunci cuvinte, obiecte magice. Oscilînd între suspansul așteptării și apariția căutată, tînărul cititor este prins într-un joc de descifrare, o aventură vizuală și tactilă.

Bric à Brac Magique invită la descoperirea semnelor tipografice prin descifrare. De-a lungul paginilor, cititorul așteaptă să descopere nu doar un nou peisaj grafic, ci și un joc nou, un cuvînt nou. Lectura, care este cheia, devine astfel un joc de descifrare. În această lucrare în întregime tipografică, desenul literei este important. Am construit și am desenat toate caracterele care compun litera. Jucîndu-ne cu formele modulare ale literelor, am încercat, în mod implicit, să le atragem atenția micilor cititori asupra desenului caracterelor și asupra tipopgrafierii. Prin forma și felul în care funcționează, Bric à Brac Magique explorează astfel și alte posibilități vizuale și ludice ale cărții pentru copii.

Haideți să discutăm, într-un sens mai larg, despre statutul cărții în ziua de azi și despre cum îl percepeți. Cartea ca mediu – cartea ca obiect. Care credeți că este soarta cărții tipărite în era tehnologiei?

Auzim foarte des discursul care anunță sfîrșitul cărții pe hîrtie. Nu mă pot pronunța asupra producției de carte în general, dar în ceea ce privește cartea pentru copii, editorul cu care am lucrat spunea că este încă un domeniu foarte dinamic, în care nu există o scădere a tirajului. De fapt, părinții continuă să cumpere cărți copiilor lor și să le considere un instrument pedagogic, o manieră de a deschide mintea și de a le stimula imaginația. Din perspectiva Editurii Seuil Jeunesse, părinții sînt atrași de cărți frumoase pentru copii, cărți pe care le vor păstra mai tîrziu ca amintiri din copilărie.

Contextul dematerializării cărții face ca acest obiect să fie cu atît mai interesant ca temă pentru design. Se vor concepe tocmai acele cărți care sînt interesante de văzut, dar și de atins. Digitalul și noile tehnologii permit, de asemenea, reinventarea producției de carte. Ca, de exemplu, Bric à Brac Magique, a cărei realizare a fost posibilă grație introducerii de curînd a tehnicii de decupare laser în producție. Tehnica oferă astăzi o cale nouă în realizarea cărților.

Ce se întîmplă în domeniul cărții ilustrate?

Mi se pare că acest domeniu este într-o criză tăcută, căci ilustratorii care fac aceste cărți și fără de care aceste cărți nu ar putea exista, nu pot trăi din munca lor. De fapt, în Franța, puțini ilustratori pot obține venituri suficiente pentru traiul zilnic atunci cînd realizează un proiect.

Aveți un sfat pentru tinerii designeri, care să îi ajute atunci cînd lucrează cu edituri mari?

Să fie perseverenți. În cazul meu, am prezentat editurii Seuil Jeunesse o machetă finală a proiectului. Scopul era dublu, pe de o parte să ofer o imagine de ansamblu asupra a ceea ce urma să fie cartea, pe de altă parte să limitez imixtiunile din afară. De fapt, prezentarea unei machete finale îți permite să păstrezi controlul asupra proiectului tău, dar asta poate reprezenta totodată și un risc.

 

Vă invităm să participați la un exercițiu de 2 minute. Vă rugăm să faceți o schiță a procesului de creație.

 

 

Spuneți-ne povestea unui proiect recent, care a cunoscut o evoluție surprinzătoare.

Am lucrat recent la catalogul unei expoziții care reunea lucrările a patru ilustratori. Comanda inițială prevedea o carte de 50 de pagini cu două sau trei imagini pe pagină. Cu trei zile înainte de a trimite cartea la tipar, am decis în cele din urmă să facem o carte de 200 de pagini cu 350 de imagini. Asta a redefinit complet proiectul. În final, am realizat o carte în timp record, mai pertinentă în raport cu subiectul și mai spontană.

Uneori, ideile bune vin un pic mai tîrziu, dar asta face parte din joc!

Vorbiți-ne despre primul dumneavoastră proiect de design de carte. Cum v-a influențat mai departe?

Primul meu proiect editorial, Gagner le cœur d’un artichaut a fost publicat la editura 3FPJ. Era vorba despre o carte – afiș. Adică un afiș, pe care îl puteai decupa și îndoi pentru a obține o carte de tip pop up. Această primă carte m-a inspirat să mă gîndesc la cărți „sistem”. Mi se pare interesant să imaginez nu doar conținutul cărții, dar și forma sa.

Puteți să ne vorbiți despre cartea dumneavoastră preferată și despre ce anume o face specială?

De curînd, m-am îndrăgostit de o carte de bucate: Rijksmuseum Cookbook. Este vorba despre o carte de Jonah Freud, după un design al Irmei Boom. Cartea prezintă 50 de rețete culinare ilustrate de opere aflate la Rijksmuseum. Alegînd o hîrtie foarte fină, asemănătoare cu hîrtia de copt, Irma Boom propune cu ingeniozitate un joc al transparenței pentru a da acestei cărți o materialitate neașteptată.

Trăim într-o eră în care inspirația se află la un click distanță. Care sînt pentru dumneavoastră cele mai interesante surse pentru noutăți și tendințe în materie de design?

Ca mulți creatori, navighez pe internet și pe rețelele sociale în căutarea inspirației. Dar, mi se pare că în ceea ce privește crearea unei cărți, cel mai mult mă inspiră buchisitul prin librării, răsfoirea cărților. Mă uit la multe cărți mai vechi, prin anticariate. Trecutul este o resursă care trebuie reinventată.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră „o carte frumoasă“? Spuneți-ne două criterii personale de apreciere a unei cărți.

L.B.: O carte frumoasă, după părerea mea, este o carte pe care vrei să o ții în mînă, o carte care, pentru o clipă, te va rupe de lumea din jur și te va face să intri în universul ei:

  • surprinzătoare
  • incitantă.

Adaugă comentariu

object(WP_Term)#13245 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }