Teorie literară de anticipaţie

La 55 de ani, Pierre Bayard e un nume cool pe piaţa cărţilor de teorie literară. La noi, el este cel mai tînăr teoretician literar francez, tradus, recent, de Editura Polirom, cu volumul Cum să vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit? (2008). Profesor de literatură la Paris VIII (un vechi bîrlog stîngist, de altfel), Pierre Bayard este un ludic, prin definiţie, din stirpea oulipienilor, şi un detectiv, din cea a lui Umberto Eco, brodînd jucăuş pe marginea teoriilor şi, mai ales, a practicilor lecturii, dar care ştie că scrie în era spectacolului.   Pînă în 1993, consacră volume unor scriitori francezi (debutează cu un volum despre Balzac, în 1978), după care e preluat de editura franceză Les éditions de Minuit şi promovat prin titluri atractive, care subîntind acelaşi motiv: hazardul lecturilor ca premisă a unei hermeneutici iconoclaste: Le Paradoxe du menteur. Sur Laclos (Minuit, 1993), Maupassant, juste avant Freud (Minuit, 1994), Le Hors-sujet: Proust et la digression (Minuit, 1996), Qui a tué Roger Ackroyd? (Minuit, 1998, şi Reprise, 2002), Comment améliorer les œuvres ratées? (Minuit, 2000), Enquête sur Hamlet: Le Dialogue des sourds (Minuit, 2002), Peut-on appliquer la littérature à la psychanalyse? (Minuit, 2004), Demain est écrit (Minuit, […]