The Hitch is gone…

Aşa cum se aştepta, odată cu moartea lui Christopher Hitchens s-a declanşat şi corul credincioşilor de pretutindeni, brusc conectat la witzul soixant-huitardist, care să ne spună că Hitchens is not great. Slavă Domnului, oricare ar fi acela, The Hitch era dotat cu platoşă naturală împotriva rumegătoarelor forumiste, încît reacţia ecumenic-pioasă-revanşardă la aflarea veştii despre cancerul său esofagian (Dumnezeu şi-a luat revanşa) nu a reuşit decît să-l amuze… Sînt convins că şi acum, în cercul cinicilor, nu face altceva decît să zîmbească citind reacţiile de teapa celor de mai sus…   Am în faţă cinci cărţi care poartă semnătura lui Hitchens: God is Not Great, Letters to a Contrarian, The Missionary Position: Mother Teresa in Theory and Practice, Hitch-22 (A memoir) şi Arguably, volumul de eseuri din 2011, în care a reunit texte publicate începînd cu 2005. În in-troducerea ultimei cărţi publicate, Hitchens îşi aminteşte de prefaţa pe care i-o scria Nadine Gordimer cu ocazia primului volum de eseuri, cel din 1988. Autoarea sud-africană nota atunci că un eseist ar trebui să scrie întotdeauna ca şi cum ar pregăti un volum postum. De la interpretarea metaforică dată acelor cuvinte în 1988, situaţia a evoluat astfel încît Hitchens şi-a pre-gătit aceste eseuri […]