Un destin exemplar. Sanda Stolojan s-a stins din viata la 86 de ani

Tipăreşte pagina

Recomandă articolul

Sanda Stolojan – scriitoare, traducatoare, jurnalista, interpreta oficiala de limba romana pe linga autoritatile franceze, de la Charles de Gaulle la Jacques Chirac – a disparut dintre noi pe 2 august, la Paris, la venerabila virsta de 86 de ani. Nascuta intr-o familie de diplomati si intelectuali aflati in serviciul ambasadelor romane din Occident (nepoata lui Duiliu Zamfirescu), Sanda Stolojan a fost una dintre cele mai cunoscute reprezentante ale exilului politic romanesc. Dupa o prima tentativa esuata de a fugi din Romania comunista, in 1949, a urmat un deceniu de inchisoare politica si de privatiuni de tot felul. Abia in 1961 a reusit sa plece din tara, impreuna cu sotul sau, datorita generozitatii unor rude din Franta, care au platit o rascumparare de 25.000 de dolari – „scapam dintr-o Romanie concentrationara, o tara devenita o imensa inchisoare, de unde nu ieseai decit printr-un miracol“, dupa cum marturisea intr-un interviu din 2004, publicat in revista Contrafort. Odata ajunsa la Paris, Sanda Stolojan s-a implicat fara ezitare intr-o serie de organizatii si publicatii care militau impotriva regimului comunist din Romania, in contextul in care majoritatea intelectualilor francezi privea cu scepticism si suspiciune manifestarile anticomuniste. „Voi descoperi cu uimire, spunea Sanda Stolojan in […]

Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati

Comentarii utilizatori

Sanda Stolojan august 16, 2005 la 12:00 am

Sanda Stolojan – IN MEMORIAM

Am trait experienta unica de a fi intalnit-o la Paris pe Sanda Stolojan si de a ma fi intretinut deseori cu dansa la telefon: facea parte din acea speta pe cale de disparitie nu doar a „Romanului de calitate” (nebalcanizat si cu valori infinite), dar adevaratului intelectual cu valente Europene si Euro-atlantice de o mare intelegere.
Desigur ca prietenii mai intimi si de mai lunga data ar fi mai bine abilitati sa vorbeasca apt despre Sanda Stolojan „Omul”, „Poetul” sau „Eseistul”. As fi vrut si ar fi meritat ca jurnalele sale sa fi fost traduse in Engleza pt a avea o mai mare circulatie si in aceasta privinta am prezentat-o publicului Anglo-Saxon prin intermediul revistei „Transcript” Universitatea din Aberystwyth, si iarasi printr-o placheta biografica cu citate din scrierile sale, care fac parte din antologia femeilor Romane, intitulata „Blouse Roumaine”, pe cale de aparitie.
http://www.blouseroumaine.com/freeexcerpt_p23.html

Poate Sanda Stolojan ne-ar fi oferit in continuare bucuria prieteniei ei si posibilitatea citirii in continuare a proiectelor lasate neterminate, daca nu s-ar fi confruntat cu incompetenta strigatoare la cer al unor cadre medicale dintr-un celebru spital parizian. Discretia care a caracterizat-o pe Sanda, intreaga viata ma impiedica sa intru in detalii asupra sirului catastrofal de decizii medicale inepte (sau a lipsei unor decizii) care au facut sa ne-o rapeasca dintre noi.
Sigur, ca a te afla intr-un spital francez in timpul nebuniei vacantelor din Iulie-August nu este un moment auspicios si trebuie evitat cu orice pret. Sigur ca pacienta avea o varsta venerabila si boala de care suferea era deosebit de grea, insa in conditii ideale, care i-au lipsi, Sanda ar fi putut sa continue sa scrie si sa ne incante cu spiritul si generozitatea ei: dar nu a fost sa fie.

Sanda Stolojan a fost inhumata, la cimitirul Clichy, langa sotul ei, care a disparut cu cateva luni inainte.

Comentariile sunt închise.