Un test pentru memoria colectivă
Procesul proletcultist înscenat unor studenţi de la Universitatea din Bucureşti în 1965
- 14-08-2015
- Nr. 785
-
Cătălin MAMALI
- ISTORIE RECENTĂ
- 2 Comentarii
Desfigurarea scopurilor, a formei, a practicii şi a funcţiilor procesului juridic este o notă distinctă a regimurilor comuniste. Cei incluşi în categoria duşmanilor – „obiectivi“, „ai poporului“, „ai statului“, „ai partidului“, „ai Uniunii Sovietice“ – erau condamnaţi înainte de judecarea procesului. Judecarea politică de tip partinic a duşmanilor, care era făcută în secret, prescria imperativ şi verdictul final al procesului juridic al cărui scenariu era prestabilit. O formă modelatoare a acestui tip de proces este înscrisă înManifestul Partidului Comunist, care cere, cinic, categoriei duşmanilor de clasă „să tremure“ înainte ca cei etichetaţi ca duşmani să fi fost judecaţi, includerea în această categorie fiind la discreţia Partidului Comunist. Procesele comuniste sînt, structural, antidemocratice, imorale şi represive: înfierarea celor numiţi acuzaţi precede şi înlocuieşte culegerea şi analiza faptelor, audierea părţilor, argumentarea şi deliberarea. Din aceste motive, procesele comuniste sînt un test major pentru memoria colectivă, pentru validitatea cercetării trecutului comunist şi pentru libertatea de expresie. Procesele comuniste sînt un test pentru exactitatea şi moralitatea memoriei colective care cere răspunsuri valide la întrebări precise: cine au fost acuzaţii? De ce au fost acuzaţi? Cine au fost acuzatorii? Modul de desfăşurare a procesului? Care a fost verdictul? Care au fost presiunile asupra acuzaţilor, […]
@ d-lui Catalin Mamali
Ati facut „pasul necesar” fata de articolul semnat de dl. Vasile Morar. Si aveti dreptate. Trebuie limpezita asimetria urmarilor procesului in chestiunea exmatricularii in corpore a studentilor si a probabilelor „avansari” ale profesorilor mai mult sau mai putin ” aparatori” ai acestora.
Este nelalocul ei si functionarea in continuare a „coridoarelor” politice subterane.
Consider articolul dv. un text de referinta din „Observator” privitor la corecta atitudine intr-una dintre cele mai importante probleme morale ale societatii romanesti.
Cu stima,
Alina Popescu
„Procesele comuniste sînt, structural, antidemocratice, imorale şi represive: înfierarea celor numiţi acuzaţi precede şi înlocuieşte culegerea şi analiza faptelor, audierea părţilor, argumentarea şi deliberarea. Din aceste motive, procesele comuniste sînt un test major pentru memoria colectivă, pentru validitatea cercetării trecutului comunist şi pentru libertatea de expresie. ” – scrie Cătălin Mamali.
Dacă este așa, atunci toate procesele ar fi trebuit să fie revizuite, toate sentințele casate. ȘI cele referitoare la «fașiști» sau opozanți de tip Mircea Vulcănescu sau Anton Golopenția, Pandrea? Și cele referitoare la cei pe care nu mai are nimeni deja curaj să-i numească de frică să nu fie acuzat de apologie? N. Crainic, Țuțea, Noica, Voiculescu, Streinu. Uitatul atentator la viața lui Ceușescu, Viorel Rovențu, întemnițat sub acuze false. Se putea? Se dorea? Se dorește? Cine se mai împotrivește? Justiția comunistă și post-demnitarii ei care au ajuns în vârful ierarhiilor? Mă veți modera sau cenzura? Cu curiozitate. Dan Culcer