Unde este morala în existenţa umană?

„Legea morala e sfîntă (inviolabilă). Omul este în adevăr destul de profan, dar umanitatea din persoana lui trebuie să-i fie sfîntă.“ Immanuel KANT   „Îmi amintesc ce mi-a spus cîndva… unul dintre dascălii mei: Nu avem nevoie de sfinţi, doar de înţelepţi.“ Norman MANEA   Nu ştim dacă actele ce au produs teroare la Paris şi în lumea largă, doar la suprafaţa lor motivate exclusiv fundamentalist religios, pot primi calificativul de „fapte istorice de importanţă universală“, în sensul hegelian al acestui termen. Este mult prea devreme să avem certitudini într-o asemenea chestiune încă neterminată. Dar ceea ce ar trebui să cunoaştem, cu adevărat, pentru a începe o discuţie cu un orizont universal despre semnificaţia acestui eveniment poate că, totuşi, ştim într-o oarecare măsură.   În opinia noastră, un posibil punct de plecare, unul ferm şi întemeiat, adică acceptabil pentru oricine foloseşte în chip adecvat raţiunea umană, ar suna astfel: dincolo de relativismul valorilor, dincolo de stilurile şi modurile de viaţă contemporane divergente şi mozaicate, dincolo de încrîncenările, uşor de constatat, ivite între mentalităţi înrădacinate în spaţii religioase, culturale şi politice inevitabil diferite, se configurează totuşi, în planul gîndirii, dar şi în cel al aspiraţiei umane, un teritoriu al consensului raţional […]