Valoarea (literară) trăieşte şi moare în societate

De-a lungul anilor, am răspuns la cîteva anchete privind critica literară şi critica de întîmpinare. O fac şi acum, încercînd să nu reiau ceea ce am mai spus. Încerc, altfel spus, să evit locul comun al declasării sociale a literaturii, nu pentru că n-ar fi adevărat, ci pentru că trebuie trecut de hopul acesta, fie chiar şi detaliind un pic chestiunea. Cronica literară nu este o specie caducă, dar trebuie luate în considerare măcar două elemente care conduc la un punct de vedere mai degrabă concesiv asupra acestei practici. Deşi nu este o specie caducă, cronica literară nu mai e, în România anului 2016, ce era în 1965. Joacă aici măcar doi factori. Multimpli­carea suporturilor şi a instituţiilor care le integrează, pe de o parte. Pe de altă parte, toată lumea ştie, cronica literară are o valoare care se împărtăşeşte de la valoarea socială a literaturii. Literatura, altădată expresie a eliberării, nu mai este astăzi decît unul dintre multele universuri ale libertăţii. Ale libertăţii individuale în primul rînd, trebuie spus. De ce 1965? Anii trecuţi, am dat o raită prin presa culturală a anilor ’60, din două motive. Căutam primele cronici TV, scrise de Ecaterina Oproiu şi semnate cu pseudonim […]