Daniel CRISTEA-ENACHE

Imaginea publică a politicienilor noştri nu este (pentru a folosi un eufemism) dintre cele mai grozave. Se conturează deja un tipar categorial, o tipologie deloc flatantă pentru cei ce o ilustrează: arivişti, demagogi, „traseişti“, personaje urmărindu-şi exclusiv interesul personal, semidocţi ori de-a dreptul agramaţi, decidenţi de o stupefiantă incultură, oameni de vorbe, nu de cuvînt, de discursuri, nu de fapte, de mize mici, nu de …

Cu ani în urmă, ziarul Cotidianul a realizat o pseudoanchetă jurnalistică mixată cu o pseudosondare publică, sub titulatura şi simbolistica oamenilor noştri „expiraţi“. O serie de intelectuali (printre care m-am numărat) s-au arătat vexaţi de componenta gerontofobă a pseudodemersului din Cotidianul: dacă rigoarea acestuia lipsea, ineleganţa raportării la vîrsta unui om era vădită. În multe rînduri, ulterior, am înregistrat referiri autoironice şi acide ale …

Dacă materia memoriilor Gabrielei Adameşteanu e dispusă şi organizată concentric, cu lărgiri ale cadrului, „digresiuni“ consistente şi reveniri la punctul fix al pivotului narativ (stagiul în Statele Unite, în partea întîi, accidentul de maşină din Maramureş, în a doua), modul de raportare la această materie preponderent biografică este acelaşi de la început şi pînă la sfîrşit, în Anii romantici. Din ce unghi descrie autoarea memoriilor …

Asupra dificultăţii unui excurs memorialistic, considerat facil de spirite ele însele facile, avertizează Gabriela Adameşteanu în finalul unui capitol din Anii romantici: „Evenimentele vieţii noastre, cu motivaţia care le irizează, sînt inextricabil legate între ele, iar cînd începi să le urmăreşti explicaţiile cresc, se ramifică, coboară în adîncimi. Fiecare întîmplare are o rădăcină în trecut, iar trecutul fiecăruia se varsă în fluviul istoriilor de familie …

S-a mai încheiat o ediţie, a IX-a, a Salonului Internaţional de Carte Bookfest; şi cînd scriu acest text, editurile fac bilanţul şi trimit comunicate de presă cu cele mai vîndute titluri. Vineri, în a treia zi de Tîrg, situaţia părea destul de îngrijorătoare, fiindcă afluxul de public era semnificativ mai mic decît cu un an în urmă. A venit apoi însă, ca un tsunami benefic, …

Arcul de timp care subîntinde poemele din Un taur în vitrina de piatră, antologia de autor a lui Liviu Antonesei, îl ajută pe critic să identifice mai exact atît constantele unei viziuni artistice proprii, cît şi diferenţele, variaţiile, la limită – rupturile în discursul poetic. Antologia începe cu versuri de primă tinereţe, din 1977 pînă în 1989 (deceniul poetic practic interzis, editorial, autorului nostru) şi …

La 60 de ani, împliniţi în 2013, Liviu Antonesei a ales să le ofere cititorilor, ca şi criticilor şi confraţilor, o antologie de parcurs poetic acoperind peste trei decenii. Gestul este semnificativ de două ori: o dată, pentru un poet cu suficiente vîrste şi etape discursive pentru a le etala; şi, apoi, pentru o generaţie aflată în faza deplinei consacrări canonice.   Problema ridicată de …

Autoritatea profesională se cîștigă în timp, în critica literară, ca în orice altă profesiune. Fiindcă în ultimii ani am tot avut de-a face cu medicii, mi-a fost și mi-a rămas clar că e mai bine să optezi pentru un specialist veritabil, recunoscut ca atare, decît pentru un medic ce promite marea cu sarea, fără să aibă experienţa, poate nici cunoștin ţele pe care te bazai. …

Duminică s-a încheiat Festivalul Internaţional al Cărţii de la Budapesta, manifestare de tradiţie, aflată la a XXI-a ediţie şi la care, în 2009, România a fost invitată de onoare. O veche lege nescrisă cere rromânului să se prezinte falnic în faţa maghiarului, pentru a nu face naţia de rîs tocmai sub ochii celui cu apetenţa de a rîde pe subiectul cu pricina. Premisa „noastră“ e …

Pe data de 10 aprilie, la Alba Iulia, în Foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor, în organizarea şi sub egida Consiliului Judeţean Alba, Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Alba-Hunedoara) şi Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga“, au avut loc Colocviile Tinerilor Scriitori.Astfel ar suna un comunicat oficial şi sec pe care, în bună tradiţie caragialiană, presa noastră l-ar putea prelua pe nemestecate, fără ca autorul reportajului însoţitor …

Cu un deceniu în urmă, exista sentimentul că literatura română nu are romane ale comunismului scrise din afara regimului trecut, adică ulterior acestuia şi integrînd epic întregul parcurs totalitar. Erau date deoparte romanele scrise şi publicate înainte de 1990, care nu aveau cum să facă o frescă a comunismului autohton, în condiţii de control ideologic şi de cenzură vigilentă; şi li se cerea romancierilor noştri …

Lumea noastră literară nu este numai un spaţiu al orgoliilor şi vanităţilor exacerbate, al concurenţei sălbatice, fără reguli şi fără spirit de fairplay, al grupurilor de interese şi al taberelor agregate generaţionist ori ideologic. Ea este şi una a prieteniei dezinteresate, a solidarităţii cu o valoare artistică şi umană şi a unei istorii ce poate şi merită să fie păstrată în memoria culturală, prin instrumentele …

Cu ani în urmă (aproape un deceniu), un critic de calibrul lui Dan C. Mihăilescu taxa romanele din, pe atunci, noua colecţie „Ego. Proză“ a Editurii Polirom, reproşîndu-le „mizerabilismul“, deficitul de substanţă epică şi apetenţa pentru scabros. Mulţi s-au indignat cu acel prilej, fie împotriva romanelor osîndite, fie împotriva criticului căruia ele îi displăceau; şi fiindcă toată lumea literară trebuie să aibă o opinie (abţinerile …

Una dintre erorile întîlnite chiar şi la criticii experimentaţi şi consacraţi este aceea de a considera că literatura „îngheaţă“ în formula omologată de ei şi echivalată cu o summa artistică. Pe rînd, „şaizecismul“, „optzecismul“, „nouăzecismul“ şi „milenarismul“ poetic au fost considerate un punct nu numai de culminaţie (ceea ce era şi rămîne corect), ci şi unul terminus. Pe rînd, critici care şi-au legat numele de …

O evoluţie interesantă, în doi timpi, are Varujan Vosganian în literatura română postrevoluţionară. Deşi a publicat cărţi (atît de poezie, cît şi de proză) încă din 1994, afirmarea ca scriitor a venit abia în 2009, cu romanul Cartea şoaptelor; şi ea a fost sinonimă, într-un mod spectaculos, cu consacrarea. Citit de public şi comentat de critică, tradus şi premiat, romanul l-a impus pe autorul său …

Pe 20 februarie, la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ din Piatra-Neamţ, doi autori români, un scriitor şi un critic literar, au fost invitaţi la seria de manifestări din Antologia scriitorilor români contemporani. Moderat de Adrian Alui Gheorghe, evenimentul a inclus conferinţa criticului literar, recitalul poetului şi portretele critice făcute invitaţilor (Liviu Ioan Stoiciu şi subsemnatul) de către Emil Nicolae şi Adrian G. Romila. Conferinţa intitulată Literatura …

„La aproape 60 de ani“, începe o strofă din volumul Călcîiul lui Magellan de Octavian Soviany; şi continuă: „s-ar cuveni să fiu/ un crescător de pisici/ şi să mă uit la coapsele/ femeilor tinere/ ca la cărţile acelea prăfuite din bibliotecă/ pe care ştii/ că n-o să le mai reciteşti niciodată“. În timp ce poetul se răsfaţă, făcînd cu ochiul cititorului avizat care îl prenumără …

La trei ani de la o antologie, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, în care autorul „nouăzecist“ din propriul titlu făcea o selecţie din volumele Te voi iubi pîn’ la sfîrşitul patului (1993), Balada lui Daniel Bănulescu (1997) şi Daniel, al rugăciunii (2002), cea de faţă, În Şerpărie, propune încă un experiment simpatic-abracadabrant, din cele specifice poetului. Acesta s-a dovedit mereu pe cît de …

Omologarea lui Ştefan Agopian, ca prozator, de către Paul Georgescu, într-o cronică „fulminantă“ din România literară (septembrie 1981), e pusă de memorialistul din Scriitor în comunism în finalul apoteotic al parcursului său de scriitor, evident neîncheiat la data respectivă, ci, practic, abia ieşit la lumină. Similitudinile cu Viaţa ca o pradă se menţin. Şi la Preda, şi la Agopian vedem o luptă îndîrjită pentru afirmarea …

Omologarea lui Ştefan Agopian, ca prozator, de către Paul Georgescu, într-o cronică „fulminantă“ din România literară (septembrie 1981), e pusă de memorialistul din Scriitor în comunism în finalul apoteotic al parcursului său de scriitor, evident neîncheiat la data respectivă, ci, practic, abia ieşit la lumină. Similitudinile cu Viaţa ca o pradă se menţin. Şi la Preda, şi la Agopian vedem o luptă îndîrjită pentru afirmarea …