Traversez strada Saint Charles şi ajung pe trotuarul drept, în faţa unui bloc banal, văd numărul şi încerc să găsesc interfonul. Nu mai e nevoie, fiindcă din clădire iese cineva, un bărbat. Mă bucur şi vreau să intru, dar bărbatul zîmbeşte, îmi întinde mîna şi spune „C’est moi!“. Îmi dau seama că e Daniel Constantin şi-i răspund „C’est moi aussi!“. Rîdem, ne strîngem …

Citeşte articolul