Mai întîi a fost privirea: albastră, glacială. Te obliga la răspunsuri precise, sigure, documentate, avertizîndu-te că orice ezitare urma să fie sancţionată. O privire atotcuprinzătoare, din faţa căreia nu aveai cum să fugi. O privire care te intimida dar în acelaşi timp te învăţa să te autodefineşti. Era însoţită de mersul elastic, metronomic, de la un capăt la altul al catedrei din amfiteatrul PIII1, cu …

Citeşte articolul